Am luat-o la fuga spre casa. Inca mai auzeam rasetele copioase ale "prietenilor" mei in spate. Da, sunt o ciudata, nu am negat niciodata acest lucru dar am crezut ca e bine sa fi diferit. Mi-am auzit numele dar nu m-am intors. Am continuat sa fug. M-am impiedicat si fata mea a facut contact cu asfaltul rece. Am inchis ochii pentru o secunda dupa care am dat sa ma ridic. Am simtit un lichid cald cum se prelinge pe obrazul meu. Am strans din dinti si am continuat sa fug. Am dat buzna in casa impiedicandu-ma de o vaza cu flori ofilite. Am urcat sus si am incuiat usa de doua ori. Eram speriata.. din nou acea voce urla in capul meu. M-am asezat in genunchi si mi-am prins parul in pumni sperand ca o sa pot sa o fac sa inceteze. Am urlat si eu in speranta ca se va opri, dar nu am reusit.. M-am tarat spre baie si cu ultimele puteri m-am asezat in cada. Am dat drumul la apa rece si mi-am ridicat materialul care imi acoperea semnele de pe mana. Am prins foita din metal intre degete si am rotit-o de doua ori incercand sa imi dau seama care parte e mai ascutita. M-am uitat la incheietura mea si am continuat pe tot bratul. Una, doua, trei, cinsprezece, saisprezece, douazeci si opt... Am apasat cat de tare am putut si un firicel de sange a tasnit din mana mea scurgandu-se odata cu durerea mea in apa rece. Alte firicele au aparut formand un rau, apoi o mare, apoi un ocean, astfel reusind sa imi revin. Eram calma, corpul mi se potolise, dar sufletul meu i-ar fi omorat de trei ori pana acum pe nenorocitii care imi fac viata un iad.
