Nu stiu pentru cat timp am fost distrasa de la realitate dar atunci cand am revenit pe pamant am realizat ca nu mai stiu pe unde sunt. Am privit speriata in jur si apoi mi-am ridicat ochii spre cerul care incepea incet, incet sa se lumineze. Am simtit ceva rece pe fata mea si nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca picura. Ploaia era aprope. Imi placea ploaia.. spala toata durerea de ieri si imi curata sufletul. Cerul plangea.. plangea din cauza rautatii lumii. Cand m-am nascut eu ploua.. bunica a zis ca Dumnezeu plangea pentru ca a pierdut un inger.. dar ce fel de inger eram eu? Negru, inunecat? Sau bland si plin de lumina? Eu cred ca stiu raspunsul.. dar prefer sa cred ca sunt un om..
Inaintam de ceva timp si am zambit multumita cand am vazut semnul lasat de mine pe copac. M-am aplecat si am cautat cu mainile prin frunze geamantanul. L-am gasit dar cand am inlaturat frunzele am observat ca e pus cu partea cealalta in jos. Cineva fusese aici inaintea mea. L-am deschis repede dar nimic nu parea sa lipseasca. M-am asezat langa el.. eram prea obosita. Trebuia sa stau, doar putin.. nu puteam risca sa stau cand o sa se lumineze. Am privit din nou cerul si norii albi m-au facut sa imi amintesc de singurele lucruri pe care le vedeam inainte, halatele albe si pereti albi.
*Flash-Back*
-Prindeti-o! Ne scapa! am auzit pe cineva strigand in spatele meu.
Alergam imbracata intr-un halat subtire care nu imi dadea caldura necesara corpului pentru a asculta comenzile data de creier. Am scapat un icnet cand am simtit zapada facand contact cu picioarele mele deja anortit de frig. Se simtea de parca o mie de ace imi intepau talpile. Era oribil dar am continuat sa fug pana ce am simtit o greutate dorborand-ma la pamant.
-De data asta ti-ai semnat contract cu moartea, nenorocit-o, spuse asistenta care statea peste mine facandu-mi corpul sa se afunde cu totul in zapada.
Eram terminata. Simteam asta si nu puteam face nimic. Am simtit un ac impungandu-mi pielea si am vazut doar zapada alba care acum se facea din ce in ce mai neagra.
*End of Flash-Back*
M-am trezit din amintirea ce imi dominase mintea si ma readuse cu totul in trecut atunci cand am simtit o mana mare care imi acopera gura si alta care ma lipeste de copacul langa care stateam. Am deschis larg ochii si am inceput sa clipesc ca sa inlatur lacrimile care mi se adunasera in coltul ochiilor din cauza socului. Am simtit un miros intepator dupa care totul s-a facut negru. Oare asta imi e sfarsitul?
****
Am deschis ochii usor dar nu vedeam nimic in intunericul care ma inconjura. Mi-am miscat capul iar un junghi m-a facut sa gem usor. Am clipit des incercand sa alung ameteala care m-a cuprins. Am auzit un scartait si mi-am dat seama ca sunt asezata pe un pat. Am sarit din el si m-am uitat din nou in jur, acum totul parand mult mai clar. Nu eram la mine acasa, nici in acel loc .. Atunci unde eram? Am pasit spre locul din care niste firicele de lumina patrundeau in camera. Am tras de cele doua bucati de lemn care acopereau geamul si o usoara lumina m-a invaluit. Era seara.. Dintr-o data toate amintirile din padure mi s-au derulat in minte. Oare fusesem rapita? Usa camerei s-a deschis iar eu am intepenit in fata geamului.
-Vad ca te-ai trezit, a spus o voce care imi parea atat de cunoscuta si cu toate acestea nu puteam sa imi dau seama de unde o stiu.
M-am intors dornica sa vad acea persoana a carui voce imi trezea atatea sentimente in mine si am dat de o pereche de ochi albastri care straluceau in intunericul ce cuprindea micuta camera in care stateam. Am amutit cand am vazut fata blanda si zambetul mare ce ii domina toata fata. Cu toate ca picioarele nu ma ascultau am reusit sa ii sar in brate si sa imi inconjor bratele mele subtiri in jurul lui.
-Si mie mi-a fost dor de tine, Emm, mi-a soptit in timp ce imi mangaia parul meu lung ce statea dezordonat pe spatele si umerii mei.
Cu pasi mici si calculati ne-am apropiat de pat si ne-am asezat pe marginea lui.
