Sangele curgea si nu stiam cum sa il mai opresc. Mama batea disperata la usa dar nu puteam sa ies asa.
-Pleaca!Fac baie! am strigat in speranta ca poate o sa plece si o sa ma lase sa ma calmez si sa gasesc o solutie.
Am auzit pasii ei, semn ca se departa de usa asa ca am iesit din cada si am infasurat un prosop in jurul mainii mele. Senzatia de greata nu a intarziat sa apara cand am simtit mirosul nu prea imbietor. Am clipit des incercand sa fac punctele negre sa dispara dar deveneau gauri negre care incercau sa ma cuprinda. Da, sunt anemica, stiam asta da nu vroiam sa fac nimic ca sa fiu mai bine. M-am indreptat spre cada si am bagat din nou mana in apa rece ca gheata. Incet, incet sangele a inceput sa se rareasca. M-am sters usor cu un prosop ranile si mi le-am bandajat. Nu vroiam sa am gija de ele dar trebuia sa le ascund cumva.
-Ce ai facut atat in baie? ma intampina mama stand pe patul meu.
-M-am relaxat mama, ce as putea sa fac? i-am raspuns sarcastica sperand ca isi va da seama ca nu vreau sa continui discutia. M-am indreptat spre dulap si mi-am scos de acolo hanoracum negru si larg. Am tras cu grija prosopul si apoi mi-am bagat mana bandajata pe maneca hanoracului.
-Emily, ce e cu atata sange? aud vocea sacadata a mamei din baie.
-Prosoapele...am soptit usor, amintindu-mi ca le-am lasat acolo pline de sange.
-Emily, toata baia e plina de sange. a continuat femeia care se presupunea ca imi este mama iesind din baie si uitandu-se speriata in toate partile. Spune-mi ca nu ai incercat din nou sa faci acel lucuru! a tipat din nou de data asta fiind mult mai panicata ca inainte.
-Emily! tipase din nou venind spre mine si apucandu-ma de brat. Norocul meu ca nu era cel ranit.
-Mi-a venit doar menstruatia, am raspuns cat de tare am putut incercand din rasputeri sa nu afisez nici o emotie sau sa plang.
-Am mai discutat despre asta! Ti-a bagat in cap numai prostii! Te-a invatat acele lucruri de care tuturor le
este frica! Vei devenii ca ea daca nu incetezi! Toata lumea o sa se uite ciudat la tine si mereu vei fi urmarita..Stiam eu ca trebuia sa o inchid acolo si daca nu era tatal tau o faceam de cand am cunoscut-o! continua ea dupa o scurta pauza de gandire. La naiba cu ea! Ai sa te intorci inapoi de unde ai venit daca o sa faci acele lucruri din nou! Si crede-ma, Emily, de data nu vei mai scapa de acolo. Odata ce ai intrat acolo pentru a doua oara nu mai iesi. S-a terminat cu tine! Va fi de 10 ori mai rau fata de data trecuta! a tipat si a iesit din camera mea.
Din nou reusise sa imi aduca aminte ca am ramas singura, ca eu sunt singura de acest fel. Mama, femeia care m-a supus celor mai groaznice chinuri "doar pentru a ma
ajuta" cum spune ea, stie de ceea ce pot sa fac eu si ii e frica.. si mie imi e frica.
-La dracu cu tine si cu toate! Era singura care ma intelegea!am tipat in urma ei. Nu ma mai intorc acolo! Niciodata!
Lacrimile au inceput din nou sa curga, Doamne, mai am apa in mine? La cat am plans in anii astia. Sase ani pierduti, zile negre in care tot ce faceam era sa stau pe un scaun de metal si sa fiu intepata de mii de ace. Nu, nu ma pot intoarce acolo, mi-am zis. Trebuie sa plec, cat mai repede.. Se intamplau iar, diferenta era ca nu o mai aveam langa mine, iar asta ma facea sa imi fie frica, frica de mine si de ceea ce puteam sa fac.Am pasit pe parchetul rece spre patul meu. Am ramas un timp blocata uitandu-ma la copacii inalti care pareau ca ating cerul. M-am asezat usor in asternuturile spalate cu lacrimi in fiecare noapte si m-am cufundat in vise. Visam dar si in vis eram constienta ca trebuie sa plec. Si o sa plec, dupa putina odihna.
****
Am ridicat usor capul de pe perna si m-am uitat in jurul meu. Inca era intuneric. Asteptasem destul. Mi-am amintit ca trebuia sa plec. O sa isi dea seama din nou si o sa ma arunce in acel loc mizerabil. Am pasit spre dulap si mi-am scos un geamantan. Am bagat in el hainele groase si banii pe care ii mai aveam. Am iesit pe hol sa ma asigur ca mama doarme. Am crapat usa camerei mele si m-am uitat prin camera cautand-o cu privirea. Era intinsa pe pat cu cearceaful tras astfel incat sa o protejeze. Tata nu era acasa. Probabil era in acel loc.. Am mers spre biroul lui si am cautat in locul in care stiam ca isi tine banii. Am luat tot ce am gasit si m-am uitat in jur gandindu-ma la ce mai am nevoie. O arma, mi-am spus si m-am indreptat spre seiful din spatele plasmei mari si subtiri. Am impins usor partea mai decolorata a peretelui si am dat de un sertar plin cu arme si munitie. Am luat-o pe cea mai mica si toata munitea pe care am gasit-o pentru ea. "Cu cat e mai mica cu atat e mai buna!" imi aminteam cuvintele tatalui meu. Am inchis usor usa biroului si m-am intors in camera. Am adunat tot fara sa fac zgomot si am coborat incet. Am iesit pe usa si am inchis-o dupa mine. Acum era acum.. Ce sa fac? Unde sa merg. Am zabovit o clipa uitandu-ma inspre padurea care se intindea pe partea cealalta a drumului. Geanta grea din mana mi-a reamintit ca nu o sa pot continua mult fara un adapost. Am trecut strada si m-am afundat in padure. Rece, frica, nesiguranta, singuratate era tot ceea ce simteam in acel moment.
*****
Mi-am scos cartela din telefon si am rupt-o in doua. Mi-am dezactivat serviciul de localizare al telefonului si mi l-am bagat in buzunar. Mergeam deja de trei ore si zarisem candva o lumina dar acum nu o mai gasesc. Las geanta jos si ma uit pierduta in jur. Noaptea e asa diferita padurea asta.. Un fosnet m-a facut sa imi arcuiesc sprancenele. Alt fosnet m-a facut sa ma feresc instinctiv si sa-mi lipesc spatele de trunchiul umed al copacului. Eram speriata. Pulsul imi era crescut si un sunet enervant imi tiuia in urechi. Imi simteam venele umflandu-se din cauza sangelui care circula rapid. Am mijit ochii si am inceput sa vad cum o silueta se contureaza in intuneric.
-O Doamne! am spus speriata. Sper ca nu am facut-o din nou. soptisem speriata in timp ce incercam sa imi dau seama ce se intampla defapt.
