Viața unei tinere dansatoare

Capitolul 6- Știam că ești la fel ca ceilalți!

Dimineață când m-am trezit, Alex nu mai era lânga mine și m-am speriat puțin așa că m-am ridicat din pat și m-am uitat după el până și la baie iar când am văzut că nu este m-am pus înapoi în pat și am așteptat să vină . Nu cred că m-ar fi lăsat acolo și ar fi plecat, totusi era dimineață, abia era nouă sau zece și totuși eram în casa lui, nu?

                Am mai stat cât am mai stat în pat și la un moment dat a intrat mama lui Alex în camera.

- Bună dimineața! Cum de ești aici și nu ai plecat cu Alex?întreabă mirată

- E plecat?

- Da! Nu știai? A zis că se duce să se întâlnească cu prietenii împreună cu tine, continua această privindu-mă fix în ochi.

- Păi eu, spun bâlbâit, abia m-am trezit.

Deja minunatul vis se spulberase și se transforma într-un coșmar, mă lăsase singură la el acasă.

- Păi, poți să rămâi până se întoarce.

- Nu, nu, nu! O să plec și eu! Mă duc acasă! o întrerup eu.

- Treaba ta! O să ii spun că nu a fost frumos ce a făcut.

 - Nu, lăsați! E ok!  Probabil e ceva important de nu mi-a spus. Poatea fost urgent, încercam eu să fiu optimist. Am plecat și eu! O zi bună!  

                În timp ce coboram scările mă gândeam de ce mi-a făcut această fază. Totuși, el a vrut să rămân la el și apoi mă lăsase așa sigură, iar pe lângă asta o mai și mințise pe mama lui spunându-i că pleacă cu mine.

Și când credeam că nimic nu poate fii mai rău îl văd în fața scării sărutându-se cu o fată. Genial! Trebuia să nu mă încred în el! Emily avea dreptate când spunea că mă va dezamăgii. Mă simțeam incredibil de dezamăgită și copleșită de zeci de mii de emoții. Nu știam pe unde să ies din scară ca să nu mă vadă dar era doar o singură ieșire. Nu știam ce să fac acum când ieșeam. Până la urmă mi-am luat inima în dinți și am ieșit în viteză. Nici nu m-am putut uita la el că am izbucnit în plâns și am fugit către casă însă m-a vazut când am ieșit și a încercat să ma oprească.  

- Ioana, stai! Nu treabuia să se întample așa, striga el după mine!

- Așa cum? Să nu văd chestia asta? Spun eu foarte nervoasă cu lacrimi în ochi și gesticulând foarte mult cu mâinile. Credeam că ești altfel și chiar începeam  să te iubesc idiotule, îi spun nervoasă încercând să-mi stăpânesc lacrimile!  Trebuia să nu văd ca să-mi spui într-un mod mai cum? Las-o baltă!

 - Nu! E doar o greseală! Nu am vrut să fac asta, Ioana!

- Nu zău?! M-ai chemat la tine ca să ce? Să pleci singur de dimineață să te întâlnești cu asta și să o minți pe mama ta iar pe deasupra să mă lași singură? îi spuneam pe un ton din ce în ce mai ridicat și nervi. Poți să uiți de mine! Și-am zis de la bun început că nu am nevoie de persoane false în viața mea, OK?

- Pot explica!continua Alex disperat.

- Ce să explici? Cred că ce am vazut a explicat totul, Alex. Acum, te pup pa, pa!

- Nu e chiar așa cum crezi, îmi tot spunea el panicat!

- Să-mi trimiți un mesaj cu explicațiile pentru că nu vreau să-ti mai văd fața în acest moment, spun mai calm și plec cu lacrimi in ochi către casă.

                Mă mai întorceam din când în când și vedeam cum el se intorcea la ea însă nu mai facea nimic. Era distant de ea. Îi va trece. Sper să fie fericit cu ea dacă cu mine nu a fost.

Ajung acasă și văd că tata nu e dar gasesc un bilețel pe frigider de la el cu '' Sunt plecat in Los Angeles cu treburi. Mi-am găsit aici de lucru. Am vrut să iți spun personal  însă te-ai distanșțat de mine și nu am mai avut când să îți spun. E o slujbă unde câstig destul de bine iar într-o săptămână sau două ne vom muta aici. Până atunci ai niște bani pe frigider. Sper să îți ajungă! Mai sună-mă și tu când poți. Te pup, tata! ''.

 După ce că mă certasem așa cu Alex,  atât îmi mai lipsea. Muream de nervi și mă înecam în lacrimi. Nu știam ce să fac. Începusem să țin la Alex. Off! Singurul loc unde mai puteam să mă relaxez era sala de dans și aveam noroc că era duminică și nu e nimeni acolo așa că am pornit către sală.

                Am ajuns și am făcut puțină curățenie ca nu mai facusem de mult și încă mai aveam câteva zile de lucrat acolo după care am dat drumul la muzică și m-am eliberat prin dans de toate gândurile care le aveam, de nervi, supărări și lacrimi. Dansând mi-am petrecut toată ziua și între timp m-am mai și gândit la mișcări pentru noua coregrafie deoarece încă eram în trupă cu toate că nu prea mai voiam să fac asta deoarece știam că asta înseamnă să îl văd pe Alex cu noua lui prietenă zi de zi. Dar până mă voi muta în Los Angeles încă am prieteni în echipă pe care mă pot baza, adica pe Andii și Zuzzy, deci merită toată suferința de a-l vedea pe Alex cu acea fată doar pentru prieteni.

                Și ala se termină și această zi oribilă, noroc că urmatoarele două săptămâni erau de vacanță și nu trebuia să merg la școală. Dacă mai mergeam și la școală unde îl vedeam pe Alex cred că muream de atac de cord. După ce mă descarc și rămân fără pic de energie plec către casă și mă arunc direct în pat unde adorm imediat.