A-Luna

Capitolul 5

M-am trezit dintr-o data, ceea ce nu-mi sta in fire si am vazut ca si Caleb era trezit de maxim un minut , avea parul blond inca ciufulit , si stiam ca nu o sa i se aseze pana nu face un dus. Sub ochii verzi erau urme usoare de cearcane ,semn ca nici pentru el somnul nu a fost destul. Era destul de masiv , cu muschi, tipic unui varcolac. Semanam la trasaturi si la ochi , culoarea saten a parului meu pierzand in favoarea auriului sau. In timp ce il analizam , a facut ochii mari si m-a apucat de maini.
-Dumnezeule , Ry ! Uita-te ce ai pe antebrate!
Si m-am uitat. Si nu-mi venea sa cred... eram plina de vanatai de la paratul loviturilor de aseara. Am apasat usor pielea cu degetul aratator si ,din cauza durerii, un fior mi-a trecut prin tot corpul.
-Baga-mi-as! Si nu ma vindec..  trebuia sa treaca pana acum. Oare din cauza muntelui?
-Mai mult ca sigur. Si pe mine ma doare inca putin falca. Uite! Cred ca e un bilet de la Valdis.
M-am ridicat si mi-am luat un sandwich, apoi am desprins bucata de hartie de pe scoarta copacului.

"Felicitari pentru aseara. M-ati surpins placut. Mai aveti doua probe. Mancati , beti apa si ce mai aveti de facut. La plecare nu luati nimic cu voi. Plecati la drum la 15 minute dupa ce ati citit biletul. Succes!

                                            -Valdis"

-Scrie prea frumos pentru un Alpha. Hai sa mancam repede si mult. Vreau sa termin si celelalte doua probe si sa plec acasa. Mi-e pofta de o omleta. Si de un dus.

-Ry ,Ry. Nu te schimbi niciodata ,nu?

-Te-am facut sa zambesti. Asta conteaza acum. Esti gata ?

-Da.

-Caleb omul da. Caleb lupul poate. Caleb varcolacul? De el ce zici?

-Si el e pregatit.

M-a privit cu niste ochi albastrii, dar calzi si plini de incredere,sustinere. Exact ce aveam nevoie acum. Nu stiam cui sa-i multumesc pentru asa un prieten si totodata un Beta. Era cel mai bun.

Am ascultat muzica , am jucat fazan , am barfit panaramele scolii si am vorbit despre James , capitanul echipei de fotbal , din care as vrea sa fac noua mea achizitie numai pentru a o duce pe Jessica la exasperare , din nou si din nou. Caleb credea ca e ceva imatur si eu incercam sa ii explic de cateva minute bune ca eu trebuie sa imi ocup 6 ore pe zi la scoala altfel decat plictisindu-ma si ca daca il prind pe langa Jess ii rup picioarele in 5 locuri. Nu stiu daca am reusit sa-i arat ca eu chiar vorbesc serios cand am vazut un drum care se bifurca in 3.

-Caleb , am un presentiment foarte , foarte prost...

-Hecate. Ry, e nasoala treaba.

-Hecate ? Acea Hecate? Fosta ta ?

-Cred ca da. Uita-te la forma drumului. E semnul ei.

-Si uite motivul pentru care ti-am spus sa nu mai iesi cu vrajitoare !

-Mai , mai. Viitori conducatori Woods. Ce ma bucur sa va vad! Mai ales pe tine , Caleb. A trecut ceva vreme. Esti un sentimentalist ...ai pastrat bratara de la mine. Asta ma ajuta sa mai trag cu ochiul la ce faci. Esti mai aratos , si te-ai si maturizat.

-Pacat ca nu pot spune acelasi lucru si despre tine.

-O gluma buna. Inca un atuu... vad ca ai devenit si carismatic.

-Hecate , scumpa mea, e normal sa-ti para rau dupa asa o bucatica , dar sa nu uitam de ce esti aici. Presupun ca tu esti proba cu numarul doi.

-Intocmai. Haideti sa ne distram.

Caleb isi zdranganea cheile din buzunarul jeansilor si mi-a dat de inteles din gestul sau ca trebuia si eu sa ajung la talismanul meu Pazuzu. Si de unde sa iau eu iasomie si sa o pun in jurul ei si pe langa asta , sa si aprind talismanul si sa il arunc spre ea in timp ce zic ceva cuvinte pe care trebuia sa mi le aduc aminte. Prea multe vrea Valdis.

Sau nu. Mi-am adus aminte de pancarda cu "Sete?"... ceva aparent normal era cheia. M-am uitat in jurul meu. Cercul de iasomie era facut. Trebuia numai completat pe portiunile de drum. L-am prins pe Caleb de mana. I-am desenat un cerc cu degetul meu mare pe podul palmei. Ochii lui s-au miscat putin la stanga , putin la dreapta si cand incruntatura lui a devenit mai putin profunda am stiut ca a inteles. I-am pus in mana si bricheta, lasandu-i lui partea in care isi trimite prietena la plimbare. As fi facut-o eu inasmi dar cuvintele in latina nu erau punctul meu forte.

-Deci. Fetele primele ?

-Eu ma pot descurca cu amandoi deodata,lupisorule.

Lupisor? Ochii mei au devenit mult mai rosii decat era necesar si maraitul meu de Alpha a facut-o si pe ea sa tremure pentru o secunda. Eram puternica. Eram constienta de asta.

-Atat de increzuta. Nu ma mir ca ti-a dat Caleb papucii.

Prima bila de foc sau magie sau orice altceva a zburat spre mine cu o viteza incredibila si am apucat sa ma feresc. In locul unde stateam , acum era o gaura din care iesea putin fum. Oops.

-Impulsiva si puternica. Asta imi place mie. 

Alta bila. Apoi inca una. Le pierdusem numarul , ferindu-ma de fiecare in parte.

-Plictisitoare totusi. Atat poti ? Vrajitoare de 1000 si vreo 200 de ani si nu poti sa nimeresti un "lupisor" cu o amarata de minge de ping-pong? Asta , draga mea Hecate , te face amuzanta.

Am zambit si am incercat sa o atac , sa o fac sa se prabuseasca si sa o retin pana cand Caleb termina cercul pe o parte de drum. Era ingust, macar atat noroc. Eram foarte aproape sa reusesc , dar de aceasta data nu a mai ratat si am ajuns in aer si cu o durere de coaste am aterizat in camp. Am cules cata iasomie am putut in asa fel incat sa nu stric cercul si am fugit in cealalta parte a drumului, lasand dupa mine o dara de floricele albe.

-Mi-ai frant inima , dobitocule!

Mi-am vazut varul cu buza sparta si cu o arsura serioasa la mana . Era pe jos cand am vazut ca merge spre el cu un fel de foc negru care levita in dreptul palmei ei. El si acum incerca atat sa para foarte ranit cat si sa mai imprastie florile pentru a completa cerul pe drumul pe care am venit. Mana lui Hecate s-a ridicat , semn ca avea de gand sa atace iar eu am fugit ca niciodata in viata mea ,lovind-o cu piciorul in spate. Am auzit cum ceva se rupe. Caleb a venit in spatele ei , si i-a prins mainile , lipindu-i palmele de pamant. Numai asa nu mai putea sa foloseasca magia, cu mainile imobilizate.

-Fugi,Ry! Si tu. Vreau sa stii ca ti-am frant inima pentru ca m-am indragostit de tine si nu vreau sa iti fac mai mult rau cand o sa imi gasesc sufletul pereche. Nici pentru mine nu a fost usor!

-Caleb, imi pare rau sa intrerup , da' fa cumva sa o trimiti dracului! Gata aici!

Si-a scos amuleta cu zeul rau in ea si a aprins-o cu lejeritate,cum aprindea o tigara in pauza mare.

-In vaporem vertit sicco!

-Daaaa. Asta era !

Am inghetat. In jurul celor doi era un nor de fum atat de negru si de dens,impenetrabil. Am luat-o la fuga si l-am gasit pe Caleb intins pe jos. Respira si mormaia ceva, era cu ochii inchisi si cred ca avea ceva halucinatii , ceva cosmar din care eu nu puteam sa il trezesc.

-CALEB! CALEB! TE ROG ! CALEB!!! TE ROG FRUMOS! SA NU MA LASI , AUZI?! CALEB!

Am inceput sa plang . L-am luat in brate si m-am asezat cu capul pe pieptul lui. Sa-i ascult inima cum bate era singurul lucru care ma ajuta sa nu-mi pierd mintile. Trecusera cateva ore deja si stiam ca Valdis voia sa auda ca renunt. Dar nu o sa o fac. Niciodata. In primul rand nu aveam de gand sa renunt la Caleb. Nu la el.