A-Luna

Capitolul 6

Tot ce am facut in ultimere 120 de minute a fost sa il trag pe Caleb sub un stejar urias care semana cu cel de noaptea trecuta si sa il mangai pe frunte, soptindu-i numele din cand in cand si spunandu-i ca va fi bine. Nu dormea , avea un fel de cosmar din care nu putea sa iasa. Incruntatura dintre sprancenele lui imi dadea de inteles ca e mai serios decat ma gandeam. Maraia intruna si nici macar comanda mea de Alpha nu-l facea sa se trezeasca. Avea ochii albastri de Beta si eu aveam de gand sa stau langa el si sa-l tin de mana pana cand avea sa isi revina , oricat ar fi durat.

-Riley Woods. Prietenul tau isi termina acum ultima proba. Tu urmezi. Pe langa asta o sa ai si atributia unui Alpha ,cea de a-ti proteja haita cu orice pret. In tufisul din stranga ta o sa gasesti ceva de mancare si apa. Ai 10 minute.

Vocea lui Valdis era atat de rece si de sumbra. Imi dadea fiori... acum chiar as fi vrut sa il aud pe Ethan spunand o gluma proasta sau pe Diana vorbind despre ceva fel de mancare pe care-l face mai bine decat oricine pe planeta  asta. As fi vrut sa il aud pe Caleb promitandu-mi ca o sa ne descurcam cu tot si ca o sa fie bine sau pe tata insistand sa merg la liceu... si mi-am simtit lupoaica agitata si nelinistita.

-Usor , fetito...ti-am promis ca o sa fie bine. Acum suntem numai noi doua.

-Sa nu iti pierzi niciodata speranta si increderea in noi , in mine. Sa nu ma subestimezi si sa nu faci asta nici cu tine. Esti mai puternica decat majoritatea masculilor Alpha. Singurul lucru care te poate distruge si nu o va face niciodata este sufletul pereche. Merge si invers. Asculta-ti instinctele si fii mai blanda cu tine insuti. Orice cauti vei gasi inauntrul tau. Iubeste-te si ai incredere. Tot ce esti si tot ce ti se intampla au un scop mai presus de noi.

What the fuck?!

LUPOAICA MEA TOCMAI MI-A VORBIT! PENTRU PRIMA DATA! DA!

Nu am mai auzit pe nimeni sa fi vorbit cu lupul lor , oricum nu s-ar fi vorbit despre asta. E o chestie mult prea intima. Strict personala. Mi-a spus ca pe mine nu ma va distruge niciodata sufletul pereche. Pentru ca nu exista sau pentru ca asa sunt sufletele pereche? Mereu am vorbit cu lupoaica mea , dar cine ar fi crezut ca si ea o sa imi raspunda in asemenea fel si intr-un moment asa important pentru mine?

-Au trecut 10 minute. Succes.

Evident , nu Valdis.
M-am ridicat in picioare si am privit in jurul meu. Liniste de mormant. Apoi de nicaieri un cutremur scurt , de vreo cateva secunde care a schimbat total infatisarea locului. Acum stateam in mijlocul unei arene cu mai multe etaje, cu Caleb la picioarele mele ,aflati in interiorul unui cerc de foc care palpaia usor.

Tot ce trebuie tu sa faci , draga mea Riley, e sa ramai in cercul de foc. Si daca vrei sa-l ai pe verisorul tau ca si Beta ar fi indicat sa il tii in viata si in interiorul cercului. Succes!

Parca din cer si totusi de nicaieri a aparut primul lup , cu ghearele si coltii afara, cu ochi galbeni si feroce. Fara sa stau prea mult pe ganduri , l-am prins de umeri si l-am aruncat in afara cercului. Apoi aparu inca unul de care am scapat cu un picior in coaste. Apoi inca unul si inca unul , ajunsesem pe la vreo 10-11 cand am pierdut numaratoarea si sesizam ca am ajuns sa lupt cu doi in acelasi timp si ca micul meu cerc se tot ridica cate putin dupa fiecare mini-mini victorie.

Auzeam pe fundal vocile  celor din haita si din familia mea , voci pline de disperare , de frica , chiar lupi schelaind. Stiam ca nu aveau cum sa fie aici , pe munte, dar imi era din ce in ce mai greu sa raman concentrata pe lupta. Incepeam deja sa obosesc si cred ca umarul imi era luxat si aveam un deget rupt. Nu puteam sa renunt. Trebuia sa fac cumva sa ne scot dracului de aici.

Apoi ochii varcolacului din fata mea mi-au atras atentia. Erau albastri si vedeam in ei putina ezitare, poate frica. Nu vreau sa stiu cum aratam acum. Cu hainele pline de noroi, cu parul ravasit , cu cearcane care imi impingeau ochii in orbite , plina de sange si traspiratie , cu rubine in loc de irisi.