I'll Make You Mine!

Capitolul 5.

~~DIN PERSPECTIVA LUI JOSEPH~~

- Scuze, Joey, trebuie să plec. Mai vorbim.

- Da, nicio problemă. Hey, mai e valabilă oferta de ieri?

Mă trezesc eu întrebând. Nu știu de ce, pur și simplu am vrut să știu. Zen pare că se gândește intens, încercând să își amintească despre ce vorbesc, apoi spune:

- Oferta de ieri? Da! E valabilă!

- Super. Ne vedem în pauză.

- Ne vedem!

Spune Zen cu un zâmbet mare pe față în timp ce se întoarce și îl lasă pe cum îl cheamă să îl tragă după el.

Hmmm, parcă zicea că o singură persoană l-a mai ținut de mână în afară de mine, poate fi...

- Hahahaaha!

Ce copil prostuț, încerca cumva să mă facă gelos cu prietenul lui?

- Adorabil...

Spun eu cu voce tare printre râsete. Zen chiar e adorabil. Dacă trecem peste personalitatea lui perversă și peste viciile lui, Zen e de treabă și un prieten bun, în majoritatea timpului...

Privesc spre clădirea din fața mea și, pentru prima dată, chiar nu am chef de școală. Oare e prea târziu să chiulesc? Cred că da... plus că după scena pe care am făcut-o dimineață dacă chiulesc cel mai probabil Zen va avea probleme.

- Hey, Joseph!

Îmi aud numele strigat de cineva. Privesc în direcţia din care s-a auzit strigătul și dau cu ochii de Noah, un coleg de echipă care se tot învârte pe lângă mine de când a început Zen să mă însoțească la antrenamente.

- Hey, Noah...

Spun eu monoton. Nu că aș avea ceva cu el sau nu ne-am înţelege bine, dar noi nu prea vorbim în afara antrenamentelor și e destul de ciudat să mă abordeze din senin.

- Ce faci?

Întreabă el.

- Bine. Tu?

- Nu la asta mă refeream! Vreau să spun ce faci chiar acum. Ai de gând să chiulești?

De unde știa el că la asta mă gândeam? De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, mai toţi elevii normali ar vrea să chiulească într-o zi frumoasă ca asta.

- Nu spune prostii, nu aș face niciodată așa ceva.

- Elev model, nu?

- Și Zen spunea exact același lucru.

- Zen? Plodul emo care se tot dădea pe lângă tine? Ce treabă are el?

Întreabă el confuz.

- Niciuna.

Răspund eu, apoi încep să merg spre școală, cu Noah urmându-mă. Intrăm în clădirea școlii și ne îndreptăm spre dulapuri când, dintr-odată, Noah spune:

- Da, chiar, nu l-am mai văzut pe Zen prin campus în ultimul timp. Am auzit că a fost exmatriculat. Oricum, uită asta. Cine era tipa cu care erai mai devreme? Iubita ta? E drăguță...

Mă opresc din mers și mă întorc cu faţa spre Noah, lucru care îl face și pe el să se oprească și să mă privească nedumerit.

- Ce tot aberezi acolo?! Ăla era Zen!

Noah clipește în mod repetat, parcă procesând cuvintele pe care tocmai le-am rostit, apoi exclamă:

- Plodul emo?! Nu cred!