Lipsa de iubire

Capitolul 1[Cuvinte]

[Din perspectiva lui Shirley]

Garrett Walker? Hm, e tipicul bărbat, dar parcă e mai special. Ce-l face mai special? Nu ştiu, dar nu-mi sună a bine. Totuşi ţin să cred că vreau din ce în ce mai mult să-l descopăr. Vreau să ştiu dacă chiar acest bărbat mi-a fost menit să-mi fie ales. Mii şi mii de tunete şi fulgere au trecut prin tot corpul meu când gentilul sărut s-a aşezat pe fruntea mea, de parcă acolo îi era locul. 

Azi e o zi incredibil de caldă de iulie. Ieri plouase, iar azi soarele nu încetează să zâmbească. Dar ştiţi cum e, când se schimbă vremea, te schimbi şi tu. Ei bine, pot să spun că sunt schimbată fiindcă niciodată nu mi-a fost mai bine.

Niciodată nu m-am simţit atât de bine în preajma unui bărbat, dărămite unui bărbat ce-l cunosc de atât de puţin timp. Pentru mine un bărbat este un joc, pe care-l câştigi cu puţin flirt şi câteva apropouri, un joc pe care-l finisezi în prima zi în care-l cunoşti şi de care nu mai ai nevoie de el a doua zi fiindcă e boring şi e învechit, ai văzut ce poate şi vrei alţii noi. Ei bine, cam aşa văd eu un bărbat. Şi sunt o adolescentă. Am bun simţ, sunt frumoasă, am un corp de invidiat, inteligentă sunt. Acum, sigur vei spune că sunt îngâmfată şi greşeşti. Sunt încrezătoare fiindcă aşa ar trebui să fie un om. Sunt încrezătoare fiindcă nu am o viaţă roz de când m-am născut. Sunt încrezătoare fiindcă mi-am dat seama într-un sfârşit că pubertatea şi-a făcut efectul încărcându-mă cu o grămadă de virtute, bine meritate. Deci da, sunt frumoasă, inteligentă, bun simţ, toţi mă vor. Magnet de bărbaţi ce să mai?! Revenind...

Garrett e altfel. El sigur mă crede o târfă, dar nu sunt. Doar fiindcă am nişte pofte ce trebuie potolite, nu mă poţi numi târfă. Sexul? E pentru a-mi satisface plăcerile, nu pentru bani. Nu am nevoie de bani. Mă pot întreţine la fel de bine şi singură.

Revenind la afirmaţiile mele legate de vreme, ieşitul pe afară-mi provoacă o greaţă teribilă. Răspunsul la întrebarea "De ce?" nu este altul decât faptul că atunci când sunt în văzul lumii toţi ochii sunt aţintiţi pe fermecătoarea Shirley Brown. Şuşoteli, bârfe, absolut totul e patetic. Poţi numi asta ghinion. Sunt mai ceva decât fetele ce cer atenţie de la tipii din camionete mari. Prefer matrimonialele, pe lângă asta, nu mă culc cu oricine, nu m-aş culca nici în ruptul capului cu un şofer de camion ce miroase execrabil a fum de ţigară şi transpiraţie, n-are dinţii spălaţi de ani de zile, mai dă şi muzica de prost gust la maxim şi arată şi de toată groaza, preferând hainele din trift shop-uri. Da, unele sunt drăguţe, având în vedere că o pereche de jeansi G.A. i-am achiziţionat şi eu de acolo, dar nu tricourile cu guleraş din bumbac la un dolar bucata. E bătaie de joc! Mă culc cu oameni simţiţi, oameni ce miros a parfum scump şi a mentol în toată cavitatea bucală, nu cu oamenii ce-i găseşti la tot pasul. Poate, mă numeşti târfă, dar te rog fă-o cu stil fiindcă sunt specială. Eu sunt o "târfă de bun gust".

Un scurt oftat îmi iese din cărnoasele mele buze uitându-mă pe telefon şi hotărăsc să-mi chem prietena la un maraton de filme de dragoste. As always, filmele de dragoste mă fac să mă simt oarecum extrem de relaxată. Convorbirea telefonică dintre mine şi angelica Samantha se termină sec fiindcă tocmai am aflat că o să stau singură azi. Părinţii mei? M-am mutat din apartamentul lor de când au început groaznicele certuri între ei doi. Nu regret nimic, oricum mă cam descurajau în tot ceea ce făceam. Luxoasa mea vilă este numai şi numai a mea, absolut tot ce fac e pe cont propriu de la vârsta de şaisprezece ani. Liceul? Ei bine, urmează să studiez la Cambridge, dar fiind extrem de deranjată de privirile insistente ale oamenilor de pe stradă, cum aş putea să suport privirile colegilor mei? Încă mai am timp să mă gândesc, dacă să renunţ sau nu. Până la urmă, viitorul meu e în joc.

M-am hotărât să fac o baie fierbinte, dar ţanc-panc, nici bine nu ating clanţa uşii de la baie că un bipăit enervant se aude de pe măsuţa de cafea din living. Telefonul.

—Alo? 

—Bună dimineaţa! Shirley, tu eşti? Shirley Brown? o voce masculină extrem de familiară se face auzită pe persoana cu care tocmai am o convorbire.

—Depinde cine întreabă. Îi reproşez cu dispreţ stimabilului tip.

—Shirley, sunt Garrett. Garrett Walker, ne-am cunoscut ieri.

Simt cum corpul meu arde şi o instantă piele de găină îşi face apariţia pe corpul meu de zeiţă. Garrett Walker tocmai m-a sunat? Pe mine? Pe adolescenta cu pofte? Vrea să le satisfacă sau ce s-a întâmplat? Mie-mi convine, cu condiţia de a depune mult suflet în ceea ce voi face. Mă voi asigura că-l voi înnebuni cu nişte plăceri periculoase, ce provoacă dependenţă. Promit că voi face asta.

—Bună Garrett! Da, eu sunt.

—Voiam să te întreb dacă ai avea nişte timp pentru mine, azi, la ora 17.

—Timp pentru ce?

—O cină la R&G.

—Mi-ar face plăcere, domnule Walker. spun, zâmbind. Îmi place foarte mult să-l tachinez.

—Mă bucur că accepţi domnişoară! O să fiu la tine în faţa casei la timp

Arătosul bărbat îmi închide telefonul şi trebuie să recunosc că sunt extrem de entuziasmată în a-l cunoaşte.