Cap 7.Exista vampiri?

32 2 0
                                    


Mama,vampiri?Ce tare...totusi as vrea sa stiu ce vroia sa zica Thomas ala...m-am dus acasa.Cum am intrat in casa,batai puternice se auzeau.Trebuie sa ma imbrac...o shit!M-am imbracat in 2 sec si apoi am deschis usa.Era...Alex....

-Ce naiba faci aici?

-Vino cu mine.Te rog....

Ma uitam confuza la el.Totusi i-am acordat o sansa.

-Bine...s-a facut!

Am alergat amandoi prin padure.Alergam ca o nebuna dupa el.Bine,doar asa ca sa nu isi dea seama ca sunt un lup.Deodata,am zarit poiana cunoscuta,cu flori rosii si negre cu alb.M-am speriat asa tare...stiu ca m-a vazut in lup,dar totusi nu trebuie sa afle cu adevarat.

-Ce facem aici?

-Trebuie sa iti spun ceva....

-Ce?

-Sunt...

Pov. lui Alex:

Nu cred ca e bine sa ii spun acum primul adevar...ar trebui sa mai astept.Sigur s-ar speria.O sa ii zic adevarul 2.

-Sunt indragostit de tine...vreau sa fii cu mine pentru tot restul vietii mele de...nemuritor?Ca o persoana normala?

-Te intrebi?

-Mmmm...

-Hm...chiar ma iubesti?

-Da...

-Chiar si dupa ce ai vazut...chestia?

-Care?

-Nu iti mai amintesti nimic?

-Hm...ar trebui sa stiu ceva ce nu imi amintesc?

-Nu conteaza...da,chiar as vrea!

Oare ce vroia sa imi zica?In fine,m-am apropiat de ea mai aproape si am sarutat-o dulce pe buzele ei fine si delicate...mi se pare atat de inocenta...

"Inocenta e ma-ta care te-a nascut!"

"Ce?"

"Nimic!"

Am auzit o voce in mintea mea,dar nu am dat de seama acestui lucru...important e ca Mal nu stie nimic...

Pov. lui Mal:

Mi se pare ca ascunde ceva acest zambet inocent care are si gropite...in fine,atata timp cat nu stie despre mine,e ok!

-Scuze,trebuie sa plec...imi spune Alex,terminand sarutul tandru.

-Unde?Trebuie sa ma duc undeva cu fratii mei...

-Ooo,ai frati... spun eu cu un ranjet pe fata.

-Da,am...haide ca ne vedem mai tarziu!Pa!

-Pa...

Am plecat acasa,acolo ma astepta...Alex.

-Pe unde dracu umbli?spune el aproape urland.

-Hooi...tocmai ce am plecat din poiana in care ne-am intalnit...si de ce tipi asa?Nu esti tatal meu...

-Cand ne-am intalnit?

-Acum 2 minute,cap sec!

-Ok,trebuie sa plec...pa!

-Stai!m-am dus super rapid spre el,imbratisandu-l si apoi sarutandu-l pe buze.d

-Te iubesc!se uita uimit la mine.

-Si eu la fel...

M-am dus in casa.Acolo,am scris o scrisoare la scoala de magie cum ca,accept propunerea,fara sa stie tata...singura dorinta.

Imediat am primit scrisoarea inapoi.A venit o bufnita de data aceasta.In scrisoare a spus ca mi-a dat cadou un dragon mic,numit Crostmero.Ce dracu e ala,nu stiu...normal ca m-am gandit la un nume pentru el si am oftat pentru Tera,daca e fata.La baiat nu m-am gandit.In scrisoare scria ca acolo se invata si pentru lupi,deci va fi tare...a si desigur sa nu uitam de manuale.Iar acest animal nu stiu cum o sa il ascund de tata,dar mi-l va da la scoala de magie si pot sa il las acolo la ingrijire daca nu pot!

Offf,ce grea e viata...telefonul a inceput sa imi bazaie...m-am uitat si am vazut ca era nr necunoscut...oare cine e ?Raspund:

"Mal,te rog...vino rapid in poiana in care am venit in dimineata asta!"

-Alex,tu esti?

"Nu,e Mos Craciun!Haide vino!"

-Bine!Ne vedem acolo!

M-am transformat in lup si am mers cu viteza vantului.M-am indepartat de casa,iar apoi am intalnit un lup,cu blana maro spre gri,cu ochii albastri si dragalasi...se uita parca cu regret la mine.S-a dus in directia unde mergeam si eu si l-am urmarit.Cand l-am vazut ca s-a oprit langa poiana m-am transformat si m-am schimbat,evident!Mai nou sunt vrajitoare,pot sa inclinez doua degete si imi apare tinuta pe mine.M-am dus la poiana,dar lupul a plecat.Am strigat putin cam tare "Lup",iar apoi mi-a aparut o lupoaica ca mine,doar ca era mai mica...ce dragalasa e...am magaiat-o pe cap..wow,am si o lupoaica... Ce tare!L-am asteptat pe Alex,dupa ce i-am zis lupoaicei mele sa plece de aici...

Alex nu a aparut si deodata am lesinat.

Pov. lui Alex:

Unde e?Offf,cand trebuie sa ii zic chestii supsr importante,atunci ea dispare...nu stiu ce sa ma mai fac cu ea...

Pov. lui Mal:

Cand m-am trezit,nu mai eram in poiana ci in...

Mereu cu LupiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum