8. Inceputul

210 21 6
                                    

  Stateam intinsa pe un pat. Tot ceea ce vedeam era o camera intunecata. Aprinzand lumina unei lampi, priveam camera slab luminata si nu-mi puteam da seama unde ma aflu. Privind imprejur, observ o persoana pe cealalta parte a patului. Inima incepuse sa-mi bata tot mai tare. Punandu-mi palma pe fata lui fina, i-am indreptat privirea oarba catre mine. Ghemuindu-ma langa el, ma cuprinse un sentiment dulce de siguranta.

  6 IUNIE

  Deschid ochii. Nu mai dormisem niciodata asa de bine. Eram asezata intr-un pat mare si comfortabil. Ce asternuturi moi, ce perne pufoase, ce parfum placut. Probabil era patul lui Andy. Dar cum am ajuns aici? Iar daca Sophia si Ashley probabil ca au dormit intr-o camera separata, iar eu am dormit in camera lui Andy, atunci el unde a dormit? Si... acel vis parea asa real. Dar daca nu era un vis? Nu ar avea cum, de ce ar dormi Andy cu mine? Putea dormi si pe canapea, nu? In fine... Aveam o senzatie placuta de euforie. Razele calde ale soarelui luminau slab camera prin perdelele cenusii. Ridicandu-ma incet din pat, priveam camera cu mare curiozitate. Jucarii cu Batman, filme cu Batman, postere cu Batman... nimic neobisnuit. Daca nu as fi stiut ca este camera lui Andy, as fi crezut ca aici sta un copil de 10 ani. Dar ceea ce mi-a creat un sentiment crunt de invidie si gelozie era un tablou cu Andy si marmota de Juliet. Cat de mult poti ura o persoana? Cat de urata poate fi o persoana? Parul ala scurt si despicat si ochii aia bulbucati si fata aia plina de riduri si buzele alea deformate si crapate... Huh! Ok, poate ca nu arata chiar asa, dar in mintea mea arata mult mai rau. Intr-o alta parte a camerei, pe o tablita mica si crem, erau expuse cateva desene si cantece ale fanilor. Observasem un cantec ce-mi parea familiar, iar apropiandu-ma realizasem ca acela era cel compus de mine si Sophia in urma cu 2 ani cu gandul ca odata si odata Andy il va publica. Inca nu pot realiza ca l-am intalnit pe marele meu idol. Este ca un vis ce pare ca nu se mai termina. Acum cateva zile visam doar sa ajung la unul din concertele lui, iar acum sunt in camera lui holbandu-ma la cantecele si protretele fanilor. Incepusera sa ma cuprinda niste ganduri profunde despre Andy si felulu in care am intrat in viata lui, cand deodata o vace dulce imi spune:

  - Iti plac? ii recunoscusem imediat vocea. Era Andy. Se apropia incet catre mine. La fiecare pas simteam tot mai multi fluturasi in stomac. Ziua mea deja se facuse mai frumoasa.

  - Foarte mult. Ce parere ai despre asta? ii raspund eu aratandu-i cantecul compus de mine si Sophia.

  - Este unul din preferatele mele. Poate chiar cel ce-mi place cel mai mult. Pacat ca compozitorul nu s-a semnat, imi doream sa il cunosc. sunt o bleaga. Da, sunt o bleaga. Cum sa uit sa ma semnez?!

  - Da, pacat. Oricum, ma bucur ca iti place. Si... deci, ce mancam dimineata asta?

  - Genunchi de balena si picioare de caracatita. Vrei?

  - Ha, ha, ha, incepe sa imi treaca pofta de mancare. Vreau o cafea cu mult lapte si clatite cu gem.

  - Ok, boss. In jumatate de ora sa fi jos.

  - Da, da, da, vezi sa nu-mi ia atat. i-am raspuns eu razand.

  Facusem un dus rapid, urmand sa imi aleg hainele. Imi luasem niste jeansi negri, tenisi negri, un tricou rosu- aramiu larg si un pulover alb. Alesesem ca parul sa mi-l las liber, dar umpic ondulat la varfuri, iar machiajul era compus din putin rimel, putin creion si ceva pudra. De obicei nu purtam accesorii, dar nu stiu din ce motiv azi imi pusesem un inel simplu din argint, o bratara neagra si un lantisor cu simbolul BVB.

  Coborand scarile, priveam casa lui Andy ca si cum ar fi fost o lume noua, nedescoperita, in care urma sa imi petrec restul vietii. Da, doar visam... Ajungand in bucatarie, i-am vazut pe Andy, Ashley si Sophia stand la masa si razand cu gurile pana la urechi. In timp ce imi sorbeam cafeaua, ne planuiam programul de azi. Deocamdata aveam planificate doar 4 ore de cumparaturi, iar seara o mica plimbare prin parc. Dar, cum nu se putea altfel, planurile noastre au fost intrerupte de melodia telefonului meu. Era mama...:

When dreams come true [An Andy Biersack love story]Where stories live. Discover now