2.Surpriza

382 20 1
                                    

  Ne-am intors in spate cu niste fete de parca Andy Biersack murise si am tipat mirate:

 -ITALY?! ?! ?! toata lumea a inceput sa se holbeze la noi de parca eram de pe alta lume.

  Visele noastre de a-l intalni pe Andy au fost spulberate, mai ales ca aveam bilete in culise, iar concertul era astazi. Cum sa ajungem din Italia in los Angeles in doar 5 ore?? Dar si mai rau, ce vor spune parintii nostrii cand vor afla ca avem 19 ani si nu suntem capabile sa ajungem la destinatia corecta? Ce vor spune cand vor afla ca am irosit o gramada de bani  pe biletele de concert si biletele de avion? Am incercat sa ne calmam, cu toate ca situatia era foarte neplacuta si sa vedem partea buna din toata aceasta incurcatura: am zburat singure cu avionul si cu toate ca nu am ajuns la destinatia corecta, suntem in Italia de unele singure.

  Urmatorul avion catre Londra era abea urmatoarea zi, asa ca ne-am cazat la un mic hotel pentru o noapte si pentru ca tot suntem aici, ne-am plimbat si am vizitat cateva locuri.

 ● 25  MAI

  Dimineata, imi savuram cafeaua, cand deodata suna telefonul. Nu putea sa fie alt cineva decat mama. Nu vroiam sa-i raspund pentru ca stiam sigur ca ma voi da de gol, dar am fost nevoita pentru ca daca nu i-as fi raspuns ar fi intrat in panica si ar fi crezut ca sa intamplat ceva cu noi.

  -Anabell, ce faci, draga mea? Sunteti bine? Cum a fost zborul cu avionul si concertul?

  -Hei, mama! Suntem bine, suntem foarte bine. Aaa, scuze dar nu pot vorbi acum, sunt cam ocupata, te sun eu mai tarziu. Pa-pa!

  -Dar ce... i-am inchis telefonul inainte sa ma mai trebe ceva.

  Auzeam niste pasi din ce in ce mai tare, deci Sophia s-a trezit.

  -Neata, Sophia! Ai dormit bine?

  -Neata... Sa zicem ca da... Te-am auzit vorbind la telefon.

  -Da, mama... am oftat cu privirea in pamant.

  Avionul nostru decola in cateva ore, asa ca am inceput sa ne pregatim de plecare.

  Peste cateva ore eram in avion, in drum spre casa. Abea decolase. Aveam castile in urechi si ascultand melodia mea preferata "Lost it all" la maxim, ma tot intrebam daca voi ajunge vreodata sa il cunosc pe faimosul Andy Biersack. Ma tot intrebam daca voi ajunge macar la un concert cu Andy. Incepusem sa visez cu ochii deschisi clipa cand eu si Andy  vom fi prieteni, dar mereu m-am trezit la realitate. Stiam ca toate astea sunt doar in mintea mea si ca niciodata nu se vor intampla, dar totusi imi placea sa visez.

  Se facuse liniste deplina. Doar melodia din mp3-ul meu se mai auzea in avion. Imaginatia mea zburda pe langa versurile lui Andy. Eram in lumea mea, iar nimeni si nimic nu ma putea trezi. Purtata de vocea blanda si calda a sa am inchis ochii, m-am lasat pe spate si am inceput sa fredonez:

● Then I lost it all

● Dead and broken.

● My back's against the wall.

● Cut me open.

● I'm just trying to breathe,

● Just trying to figure it out

● Because I built these walls to watch them crumbling down.

● I said, "Then I lost it all."

● And who can save me now?

  Am simtit o mana calda pe umarul meu si stiind ca este Sophia am intrebat-o ce vrea, dar prin mirarea mea, am auzit aceeasi voce blanda si calda ce o ascultasem mai devreme spunand:

  - Locul de langa tine este liber?

When dreams come true [An Andy Biersack love story]Where stories live. Discover now