unu

112 25 12
                                    

Încă simt briza nopții de vară. Încă văd apusul. Încă aud trenul. Încă simt pietrișul sub bascheții mei, dar nu mă mai simt liberă, lipsită de griji. Nu mai aveam sentimentul acela, că nimic nu mai conta, decât momentul respectiv.

Era sentimentul meu preferat și trebuia să-l trăiești ca să înțelegi, pentru că era imposibil de descris.

//sunt o sentimentalistă, sensibilă, insomniacă, de toate.
este o carte dedicată tuturor amintirilor mele frumoase, clipelor de neuitat, lacrimile nocturne și unui loc special, care mi-a adus inspirație pentru cărțile mele.//

Echo Home ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum