cinci

39 9 4
                                    

Dacă aş fi avut bani de bilet şi cheia de la noul apartament al mamei, aş fi mers până acolo. Să bântui oraşul, să mai trec prin locurile care îmi plăceau, apoi plecam. Dar nu se putea. Bani nu erau, cheia nu era. În schimb, eram ostatica amintirilor mele.

Puteam să mă plimb prin cartier, însă lipsa chefului mă ţinea lipită de camera mea. Eram înţepenită, slabă. Voiam să fiu iar acolo, să alerg sub cerul senin și razele arzătoare ale soarelui, să lovesc pietrele, să le arunc peste gardul de sârmă, să ajungă pe câmp, să aud trenul de noapte, să văd apusul în toată frumusețea lui, să stau pe verandă, să mă plimb prin fața ruinelor și să le admir de la distanță, să am inspirație cât ai clipi și puteam să fac o listă lungă de tot, era degeaba. Era pierdut pentru totdeauna.

//inspirat din realitate. erau niște clădiri abandonate. centrale erau, cred.//

Echo Home ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum