trei

68 14 2
                                    

Închideam ochii. Mă înțepau. Simțeam lacrimile pe genele mele. Nu trebuia să plâng. Trebuia să mă abțin. Era prea greu. Nu mai puteam.
Plânsul este incontrolabil. El mereu va găsi o cale să iasă. Totuşi, se spune că plânsul îţi face bine. Cine ştie. Poate o să fiu mai bine după ce plâng. Dau afară tot amarul, regretul şi melancolia, apoi eram bine.

M-am ridicat din pat și mi-am șters lacrimile. Am inspirat adânc, privind în jur. Mi-am luat un pahar cu apă și am oprit muzica. Starea mea era la fel. Îmi lipsea casa aceea. Acolo aveam ce să fac, însă aici eram prizoniera camerei mele.

Sunt lucruri peste care poți trece, dar peste acesta nu puteam. Mi-a dat inspirație pentru munca mea. Alte locuri erau banale, lipsite de farmec. Mai bine încetez.

//poate azi postez o nouă carte. hihi. nu aveam somn și mi-a venit ideea.
ascultam muzică, recunosc.//

Echo Home ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum