Strigatul unui suflet | Vkook [BTS]

#1

Capitolul I: revedere
:j u n k o o k:

Vocea groasa a lui V s-a auzit in toată casa atunci când m-a strigat. Trecuse doua zile de când l-am întâlnit și pana acum nu mai venise să ma vadă începusem sa cred  ca pur și simplu mi-am imaginat toată întâmplarea.

Încă îmi era greu sa cred ce se întâmplă, dar nu am de ales decât sa trec peste și sa merg mai departe.

-Sunt în baie...

După ce i-am răspuns am continuat sa îmi spăl dinții și fără sa vreau i-am observat reflexia în oglinda. Acesta îmi zâmbea destul de obraznic și probabil doar pentru ca eram la bustul gol, nu mi-a pasat prea tare amândoi eram băieți asa ca nu aveam de ce sa îmi fie rușine, în plus el e fantomă. Ce poate sa îmi facă?

-Ma întreb dacă fantomele se pot îngrașă sau dacă pot face mușchi? Spune el și își încordează un bratul destul de slab, comparativ cu mine el era un slăbănog.

Am dat din umeri încercând să ma comport normal de parca entitatea din spatele meu era ceva obișnuit, imaginea lui în oglindă se reflecta ca un ecran de televizor vechi. Când apărea când dispărea  iar uneori chiar se distorsiona. Era puțin înfricoșător, dar după ce te uitai un timp la el te obișnuiai. Observasem ca încă purta aceleași haine ca prima data când l-am văzut, presupun ca sunt hainele din ziua în care a murit.

La ce ma așteptam? Sa pocnească din degete și sa aibă o ținută de la Gucci?

E o doar o entitate nu are trup.

Acesta și-a desfăcut sacoul cu model destul de sofisticat as spune eu, iar apoi și-a ridicat bluza ca să își verifice abdomenul inexistent.

Mi-am clătit gura și mi-am luat tricoul alb și curat ce îl agatasem in cuier chiar înainte sa fac dus. Blondul ma privise fără sa clipească nici măcar o secundă, trebuie sa fie plictisitoare rău de tot viata sa din moment ce nu are altceva mai bun de făcut.

Îmi părea rău de el.

Am ieșit din baie, iar acesta a trecut prin ușa fiindcă o închisesem in urma mea. Uitasem pentru câteva clipe ca e cu mine.

-Asta a fost răutăcios! exclama acesta destul de bosumflat  iar eu simt nevoie instant sa ma scuz.

-Scuze, încă nu m-am obișnuit cu tine prin preajma mea.

-Nu e nimic.

Imediat după ce m-a asigurat ca nu s-a supărat s-a așezat pe canapea și mi-a făcut semn sa vin spre el. Nu stătea chiar pe canapea, de fapt plutea deasupra sa. Totul era al dracului de ciudat.

-Vreau să îți povestesc ceva.

M-am așezat pe canapea și m-am uitat la el, era prima data când ii observam frumusețea. Felul in care arata parca ma ducea cu gândul la vremurile vechi unde acesta probabil a fost o persoana importantă. Chiar dacă arata destul de slab,  era înalt și avea niște mâini mari și degete lungi, masculine, maxilar perfect și buze ispititoare cât despre ochii sai pur și simplu erau de neuitat. Într-un cuvânt frumos și nu orice frumusețe ci una aparte, nu cred ca privisem vreodată un băiat in felul acesta

Îmi plăcea sa îl privesc.

-Ieri am găsit pe cineva ca mine. Numele lui e Seokjin, dar nu prea a vrut sa fim prieteni asa ca m-am întors înapoi la tine.

I-am zâmbit băiatului și m-am apropiat mai mult de el, chiar dacă nu aveam cum sa îl ating ma atrăgea într-un fel spre el. Era inexplicabila atracția pe care o simțeam pentru el  parca am fi fost doi magneți.

-Ce s-a întâmplat mai exact?

-Mi-a spus ca a murit într-un accident de mașină, nu a fost prea vorbăreț mai mult plângea.

Expresia mea faciala s-a schimbat în una de mila pentru cealaltă fantomă, cu siguranță le e greu amândurora.

-Ce trist!

-Trist e faptul că se tot ținea după un om.

-După cine? Familie? Prieten?

-Se ținea după un băiat Namjoon, mi-a spus doar ca au fost împreună când a fost în viata și imediat după aceea nu a mai vorbit cu mine.

-Nu mi se pare trist ci drăguț, sa iubești pe cineva și după moarte trebuie sa fie ceva superb.

V se uita la mine cu o privire destul de rece de parca nu înțelegeam ce încearcă sa îmi explice.

-Dacă Namjoon nu îl poate vedea pe Seokjin iubirea lor nu e chiar atât de mare, pana și noi avem o legătură mai puternica și nu ne-am întâlnit niciodată.

M-am apropiat mai mult de el voiam sa îl ating, mi-am dus mana spre chipul sau, iar degetele mele au trecut prin fata sa. Eram dezamăgit  iar el confuz.

-Poate ne-am întâlnit în alta viața.

-Poate, spune el și se uita în alta parte probabil știa și singur ca expresia faciala îl trădează.

-Vrei sa spui ca deși esti o fantomă, nu crezi în lucruri spirituale?

-Nu am zis nimic.

Am decis sa schimb subiectul, nu voiam sa ma cert cu ceva ce nu înțelegeam.

-Ce ai de gând sa faci?

-Caut alte spirite, alți oameni. Nu sunt prea sigur.

-Sună bine, m-am ridicat de pe canapea și am plecat în dormitorul meu. V m-a urmărit și a rămas în picioare continuând sa se holbeze la mine.

-Când te plictisești te poți întoarce oricând aici.

-Te culci?

Am murmurat un simplu da și înainte sa îmi dau seama adormisem, după o perioada lunga de insomnie cazusem lat. (parca is eu help)

Nu mai dormisem asa de bine de mult timp, dar chiar când aveam somnul mai intens și visam ceva plăcut urletul de acum doua zile mă trezise brusc.

M-am ridicat în fund din instinct și m-am uitat în stânga și în dreapta, eram foarte transpirat și somnul mă lovise din nou. M-am relaxat puțin pentru ca a fost doar un vis și mi-am lăsat trupul sa cada înapoi pe pat.

-V, ești aici?

Apartamentul era scufundat in liniște asa ca am tras concluzia ca plecase sa hoinareasca prin oraș. Voiam atât de tare sa vorbesc cu el, aveam un presentment prost in legătură cu acesta. Visasem ca el urlase după ajutorul meu. Mi-am închis ochii încercând sa uit orice am vrut sa discut cu el și m-am culcat înapoi.

_______________
*dedicație pentru nicotine78 (p.s are cărți super faine eu zic sa mergeți și pe la ea <3)

*alta dedicație pentru jhopies ești o frăguță dulce  jur 😂

*ma bucur ca sunteți alături de mine și cu acesta carte <3