Strigatul unui suflet | Vkook [BTS]

#3

Capitolul III: apropiere
: V :

Tocmai ma plimbasem de câteva ori prin oraș rapid ca să ma uit după spirite noi, dar nu am găsit decât alte fantome neprietenoase.

Majoritatea erau proaspăt sosite în lumea celor nevăzuți și încă nu trecuseră peste moartea lor asa ca nu  aveai cu cine sa te înțelegi.

Nu prea aveam ce sa fac asa ca m-am decis sa ma întorc înapoi la Jungkook, intrasem prin peretele blocului  apoi am plutit ușor peste scări. Nu puteam atinge podeaua sau pământul, orice altceva încercăm sa ating intram in el. Era puțin cam enervant, dar și amuzant in același timp.

Când am întrat în apartamentul băiatului l-am văzut la biroul său își sprijinea capul în mana dreapta, iar cu cea stânga răsfoia niște pagini dintr-un ziar. Am rămas tăcut și m-am apropiat de el, parul sau șaten era ciufulit și arata destul de somnoros. Nu am putut sa mai stau neobservat și am trecut prin el pana am ajuns în fata sa. Jungkook s-a cutremurat și m-a privit destul de mustrator printre lentilele ochelarilor rotunzi ce ii purta.

Arată adorabil când voia sa para supărat.

Satenul și-a dat jos ochelarii și a început sa își aranjeze parul, asa făcea mereu când îl prindeam nearanjat.

-V, pe unde ai fost?

-Am făcut câteva ture de oraș, dar m-am plictisit.

Nu era în totalitate adevărat, întâlnisem și câteva fantome ca mine cu care ma înțelegeam, dar adevărul e ca mi se făcuse dor de el. Îmi plăcea tare mult prezenta lui aveam destule lucruri în comun și cel mai mult ma bucura faptul ca ii plăcea arta la fel ca și mie.

-In regulă, spune el fără sa își ridice privirea din ziarul pe care îl citea lucru ce ma deranja puțin pentru ca îmi doream atenția lui încă din prima secunda în care l-am văzut holbandu-se in gol la geam.

Întâlnirea mea cu Jungkook nu a fost una întâmplătoare, știu ca îl văzusem la geam și mi-am dorit din toată ființă mea să mă poată vedea lucru ce chiar s-a întâmplat.

De plictiseala am început sa îmi bag mana prin laptopul său în speranța că îl pot poseda asa cum văzusem în filmul de aseară pe care Kookie mi-l arătase. Faptul ca ma tot fataiam când încolo când încoace începuse sa îl enerveze pe Jungkook.

-Ce tot faci? De data asta a lăsat ziarul de o parte și m-a privit direct în ochi.

-Încercăm sa posed laptopul. E liniște aici și voiam niște muzica.

Jungkook a luat laptopul și l-a aprins, chiar dacă atenția sa era încă pe foile ziarului.

-Ce muzica vrei?

-Jazz.

Preț de câteva secunde s-a holbat la mine pana când laptop-ul sau s-a aprins și a pus ceea ce am cerut.

-Ai niște gusturi neobișnuite.

Știam ca nu o spune cu gândul de a fi răutăcios ci doar ca o remarcă asa ca am tăcut din gura și am ascultat muzica pusă de el la sugestia mea. Observasem ca terminase de citit ziarul asa ca am crezut ca îmi va da și mie atenție în sfârșit. Am zâmbit așteptând sa vorbească cu mine, dar spre surprinderea mea a luat alt ziar și a început sa ma enerveze.

-Dă-mi atenție! Am venit sa te bântui. O să te posed dacă nu te joci cu mine. O sa te sperii in asa fel încât o sa faci pe tine! Buhuhuhu!

-Cati ani ai? Doisprezece?

-Câți ani ai? Cincizeci? I-o întorc eu destul de enervat.

-Citesc ziarele pentru cercetările mele. Ți-am spus ca o sa te ajut și asta încerc sa fac.

-Îmi pare rău, zic eu și ma uit la el cu o privire de cățeluș ca să ma ierte ceea ce și făcuse pentru ca mi-a zâmbit.

-Ți-am tot spus ca înainte de culcare aud un țipăt îngrozitor ce aproape ma tot surzeste...

-Da, răspund simplu ma simțeam trist pentru el, trebuie sa fie îngrozitor sa auzi asa ceva seara de seara.

-Aseară nu l-am mai auzit, dar am visat ca ești în coma asa ca m-am gândit sa verific accidente și alte lucruri asemănătoare.

-Nu înțeleg.

-Vreau sa spun ca poate ești în coma și nu ai murit încă.

-Ce prostie! Exclam eu convins ca nu are dreptate în fond ar fi trebuit sa îmi amintesc asa cum își amintește Seokjin ca a murit recent. Deși ar putea fi o posibilitate, unele spirite cu care am vorbit au spus ca moartea lor a fost atât de traumatizanta încât nu vor sa își amintească. Poate sunt și eu ca ei.

-Pare cât de cât plauzibil, vreau sa spun ca nu ești chiar o fantoma. Nu poți sa posezi obiecte sau oameni. Ești doar o prezența, nu spuneai tu ca un prieten de al tău a întrat în radioul unei mașini și a dat drumul la muzica? Tu nu poți face asta.

Jungkook era deștept și putem vedea ca se străduiește din toate puterile sale sa ma ajute ceea ce apreciam enorm, dar în același timp aveam și un sentiment ciudat în legătură cu asta.

-Okey, și ce ai găsit?

-Nimic încă.

M-am uitat la el și părea obosit din toate punctele de vedere, de la un timp nu prea mai dormea de când tot auzea sunete ciudate, avea mereu cearcăne și din cauza mea uita sa mănânce. Îmi plăcea de el, nu voiam sa îl vad în halul asta.

-Atunci las-o pe altă dată, odihnește-te.

Evident, ca de obicei era încăpățânat și nu a ascultat nici un cuvânt din ce am spus, în loc sa doarmă și-a făcut o cafea și a mai cautat prin ziare încă vreo doua ore.

Eu am ascultat muzica și am încercat sa nu îl deranjez prea mult, ma mulțumeam doar sa îl privesc chiar dacă ma plictiseam. Din când in încă ii mai aminteam sa mănânce pentru ca ii auzisem stomacul chiar dacă susținea ca nu ii e foame.

Mă simțeam destul de prost făcea atât de multe lucruri pentru mine și nici măcar nu îmi știe numele. Apropierea noastră a fost una rapidă, ma făcea sa cred ca poate într-o viata anterioara chiar am fost suflete pereche. Poate cine știe el s-a reîncărcat, iar eu am rămas doar un spirit rătăcitor in căutarea lui.

Am zâmbit in sinea mea când am realizat ca ma gândesc la povești imposibile, dar frumoase.

Tare mult as vrea sa fim suflete pereche.

____________

*Idk nu a ieșit asa cum voiam, dar merge.

*dedicație pentru RonaldoAveiro7

*scuzați greșelile sau dacă am scris Taehyung in loc de V :))