DRACULA ~ Contele Nopții

atacul

Ne plimbam de juma de ora ținându-ne de mână prin desişurile pădurii până ajungem la un luminiș nu departe de o stradă a orașului.

Oprindu-ne la acel luminiș, Derek îmi da drumul de la mână și pleacă, spunându-mi să-l aștept. Se îndepărtează în direcția străzii din spatele pădurii cu pași repezi ca de jaguar.

Stau și îl aștept.  Ascult natura din jurul meu. Bufnițele prind a bate puternic din aripi și a scoate sunete specifice.
Deodată un mic liliac trece prin fața mea ca o săgeată.  Și ma sperii nu de Liliac, ci de bufnița ce-mi apare în cale. O bufnita maro, cu pieptul alb-gălbui, cu ochii ei mari și sticloşi de un verde maroniu precum împrejurările unei mlaștini.

Tip odată tare și scurt apoi îmi acopăr gura cu mâinile. În iarba verde şiroiesc nu știu ce fel de gângănii. Simt nevoia sa ma mișc.  Fac 2-3 pași de la locul unde stam. Nu prea mulți pentru ca Derek mi-a spus sa îl aștept, plus ca noaptea nu sunt mici șanse sa ma pierd pe aici.

Ne-am îndepărtat destul de mult de castel. Oare ce-o fi crezând fetele ca mi s-o fi întâmplat?  Cred ca și-au dat seama ca sunt cu Derek de nu ma caută.  Totuși am niște amice grijulii, nu cred ca nu au pornit în căutarea mea. Or fi ales sa se distreze în loc. Totuși de ce sa îmi fac griji de ce-or fi făcând ele acum atâta timp cât sunt în siguranță și decorul castelului la fel ca și spectacolele menite sa înspăimânte vizitatorii doritori de senzații tari e unicul lucru ce le-ar putea speria?

Ok. Nu mai am mult sa aștept, nu? Nu? Nuuuuuu? Acest "nu" răsună în pădure ca un ecou scandalagizat de-o mumie .

Nu, nu eram speriată.  Eram nedumerită doar și un pic tremuram... poate de frig. Unde era Derek acum? Ohhh, dacă nu venea... ohhh... N-o sa ii para bine ca m-a făcut sa îl aștept atât pe întuneric în pădure.  Aveam noroc ca era un luminiș,  dar oricum tot nu ma simțeam bine ca m-a lăsat aici... :((

As vrea sa plec, dar hotărâsem sa mai aștept. 

Și aștept.  Aștept.  Nu aud decât foșnetul arbuștilor din stânga mea de parca ceva ar trece fugar print-acestea. Aud un scheunat mieros de cățeluș.  Un cățeluș?  Ce sa caute un cuțu mic și inocent pe-aici.  O fi vre-unul abandonat în pădure. Ce oameni inconștienți, ce stăpâni răi ar face asa ceva unui cățeluș mic?

Ma îndrept spre sursa scheunatului, în  tufișuri,  și zăresc un cățeluș micuț alb și zgribulit cum sta adunat și schiaună de frică.  Nu departe în desişul tufisurilor şade și mârâie la el un lup. I se arată colții albi de fildeș și ochii verzi, ce licăresc în întuneric.  Mârâie în continuu. Cățelul schiaună în continuu și se zgribuleşte mai mult. Nu face nici un pas. De ce? Natura freamătă în jur, iar aceste doua vietăți,  vânătorul și prada, stau. Primul în tufiș, iar cel de-al doilea,  micuțul,  ghemuit intre frunze uscate.

Gata, ma gândesc sa îl ajut pe cățeluș.  Singurul lucru ce îmi vine atunci în minte, și nu îmi pare un lucru corect,  e sa iau cățelușul din fața lupului flămând. 
Corecție, modalitatea nu mi se pare una bună, căci inițiativa de-a ajuta un animalut aflat la ananghie e bună.

Ma apropii încet de cățel și îl iau în brate. 
Atunci observ motivul pentru care nu putea merge sau alerga. Avea un scaiete mic  înfipt într-una din lăbuțe. Mai întâi trebuie sa ne știm în siguranță că sa i-l pot scoate.

Dar lupul sare spre noi la scurt timp după ce îl luasem. E clar lucrul ca e flamand și ca nu vrea sa scape prada și cred ca e oarecum fericit ca și eu i-am ajuns prada pe care abia așteaptă sa pună colții. ..
Alerg pana la luminiș și ma pun sa adun vreascuri. Iau doua pietre aproape ascuțite. Le mai ascut și eu una de alta și sare o scânteie de foc. Prea mica, dar dacă suflu cum trebuie o sa o fac mare.

Oare unde e Derek când am nevoie de el?
X$

Mi-e frica rău. Iau cățelul în bratele mele, căci în timp ce făceam focul îl ținusem intre frunze nu departe de locul unde făcusem focul. Focul mic fumegă nițel și tine lupul la distanță. Dar el urla și urletul lui însoțit de o pală de vânt nu prea mare, dar suficienta cat sa stingă micuțul foc abia încins reușește sa ii adune pe tovarășii haitei lui și se apropie în siguranță, știind ca focul nu mai fumegă. Mârâie spre noi și eu, adunată grămadă, încerc sa țin cățelușul rănit în siguranță la sânul meu.  Nu ma pot apropia sa încerc sa realimentez focul. Ohhh, nu vreau sa sfârșesc asa.. "ajutor!!!"
Strig după ajutor.  Nimeni nu ma aude. Deodată îmi da în cap sa strig numele lui Derek Dragon. Știu ca probabil nu va funcționa și îmi las capul în jos resemnata. "Îmi pare rău, cuțu, ca nu te-am putut ajuta" șoptesc eu ca pentru sine "și mi-am condamnat și propria-mi soartă...".

Aud un strigăt în spatele meu iar lupii ridica capetele de la noi. Nu ne mai incercuiesc. 
Cineva arunca cu pietre încinse.  Eu mai mai era sa fiu arsa, dar m-am ferit la limita din calea pietrei de jar.

Îmi întorc capul după ce dau sa ma ascund iar într-un tufiș și aud o voce spunând:
"Gata joaca de-a pânda, lupilor! Vânătorul a devenit vânat!  Prindeți-mă dacă puteți! "

Recunosc vocea. E Derek Dragon. El salta spre lupi cu pietre încinse în mâinile lui și arunca spre lupi. Lupii schiaună și fug. Derek ii urmează probabil ca sa fie sigur ca s-au îndepărtat. Iar eu iarăși singură. Îmi amintesc ca am în rucsacul meu o mini trusa de prim ajutor. O scot și dau de spirt, vata, bandaje și alte chestii. Ohhh, De-as ști o iota medicina zău ca mi-ar prinde bine acum. :((

Ma irit la dracu, Derek iar nu e aici...
Încerc sa îmi păstrez calmul, dar am nervii încinși precum pietrele de jar... ah pe naiba [&^#^7$^*7*#7##*#5 (///#7*#$*^/(#/($(#^&#67^&$#&#^6$678$848984&4]

Dacă o sa se întoarcă o sa tip la el.  Ma lasă la drq singura când am mai mare nevoie de el. Stresata încep sa scot scaiul din rană și o tratez cu o soluție dezinfencanta și bandajez lăbuța rănită.  Asa... cat de greu poate fi? Stau în genunchi pe frunze și pământ în fața cățelului care nu mai scheauna și da din coada fericit.  Numai eu nu se poate sa fiu fericita. Nu acum. Unde e la dracul Derek?!!!!!
Moooir... nu ma simt prea bine și îmi e și frig. :((

Uite-l și pe Derek. Vine țanțoș de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.  Ce Doamne are în capul lui? Ehhh, cel puțin ne-a salvat de lupi. De asta ar trebui sa ii mulțumesc nu sa tip la el. Dar nu pot altfel. Ma lăsat prea mult sa îl aștept.  Puteam sa mor...

_Hei  Derek, ii spun. Ce ai ma? Ma lași singura în mijlocul pădurii la mila fiarelor sălbatice?  Ce fel de om ești tu? A da! Nu ești om, ci Vampir! !!! Aiurite! !! Tip la el enervata peste măsură.
_Aoleu, cei cu fata asta? Ai de gând sa ma bați?  Ți-am venit în ajutor... și ce-i cu cuțulache ăsta aici? Va sa zică pentru el te-au atacat Lupii.  Râse el... Hmmm, Haide cu mine.

_Mhhh, de ce ai plecat îmi schimb eu nițel expresia faciala care oricum era de groază.  Pe naiba.  Ce-ai avut de a trebuit sa pleci asa?
_O sa vezi,  urmează-mă.
_ok. Sa nu ma dezamăgești iar D.
_Ok. M.
și râdem.
El ma ține de mână și ma conduce prin desişul din fața luminişului. 
Și Iată-ne în stradă.
__________________________
Sper ca va plăcut.  Îmi cer scuze pentru greșeli și ca nu am mai scris demult aici. Simpla lene e de vina. :((
O zi buna...