DRACULA ~ Contele Nopții

Neața la castelul Bran!

~autoarea~
Vin zorii peste castel. Lumina soarelui se revarsă ca o apă pură peste crenelurile castelului.

Pe la 6 dimineața intră în camera unde dorm fetele, cine credeți voi? Chiar înălțimea sa, contele Dragon de Bratislavia, sau cum ii mai spunem noi, Derek.. ( ;)) ) . Fetele încă dormeau. 

Prima care face ochii când Derek da perdeaua transparenta la o parte este Maria...  Ea se scoală, se uita spre ușă apoi spre fereastra care era în fața ușii, paturile lor fiind poziționate în rand undeva intre ușa și singura fereastră a camerei.

Maria sta la al doilea etaj și, dedesubtul ei, la primul, dormea Olanda.

_Bună dimineața Derek, saluta fata încet ca sa nu le trezească pe fetele somnoroase.
_Neața,  frumoaso. Ii răspunde acesta politicos. Cum ai dormit? 
_Bine.
_Fetele încă dorm.  Sa le trezesc? Întreabă Maria schițând un mic zâmbet simpatic lui Derek.
_Da, afirma acesta sigur,  ar cam trebui,  e un castel destinat vizitelor, iar azi e sâmbăta. O zi frumoasa,  nu mai buna pentru vizite la castel... Și ridica mâinile în aer în semn de mare slavă,  pe care o aducea castelului probabil. Tu ce părere ai? O intrebase pe Maria acesta.
_Eu tre sa le trezesc pe fete și sa ne caram de aici. Nu vreau sa fim prinse ca am înnoptat aici fără voia celor ce dețin castelul.
_Ei, e și al nostru în parte, și noi stam aici... dar nimeni nu știe de noi, ma rog,  nimeni cu excepția voastră.
_Zău?  Dar parca castelul are paznici? Cum asa? Doar nu te-ai aștepta să cred că castelul nu e păzit noaptea? Întrebă Maria interesată.
_Ehh, paznicii ceia... spuse el și își puse mana dreapta în șold,  stânga ținând-o pe caloriferul rece. Ei, continua el, nu au idee de ce se petrece aici noapte de noapte.
_Pe bune? De ce? Se miră Maria. 
_Pentru ca slugile noastre vampiri le pun în fiece seară o porțiune super secreta știuta doar de noi în mâncare, care te adoarme pe loc. Bieții de ei, și se hlizi acesta zeflemitor, uitându-se pe fereastră,  nici nu au timp sa termine de mâncat ca deja adorm cu capul într-o parte sau în farfurie. Spune acestea și rade cu pofta...

Olanda și Juliet se trezesc și casca și mai stau sa le treacă somnul. Ambele dormeau la primul etaj, Olanda sub Maria, iar Juliet în patul alăturat. 

_Neața, Derek, spun acestea căscând zgomotos. Ce mai faci?
_Neața prințeselor, (expresie la care Maria se incruntase urât) Da,  iată numai ce am venit din patrula de noapte și. ..
_Tu patrulezi noaptea? Îl întrerupse Juliet.
_Da, pe afară.  Cineva trebuie sa se asigure ca totul e bine pe afara noaptea și ca nu suntem în pericol..
_în pericol de ce? O întrerupse din nou Juliet cu nesăbuința.
_în pericol  de a fi descoperiți.
_Cine? Noi? Invitații nepoftiți?  Întreabă Jul neliniștita strangandusi perna în poala.
_Nu, nu fato, eu spun ca în general noi, ca noi putem fi în pericol de-a fi descoperiți de oameni.  Știi unii ne vor răul.  Ei nu sunt ca voi trei, fete bune, fete cuminți... ei sunt rai..
_Da, știm, spuse Maria și se dăduse jos din pat. Sunt oameni care nici nu cred în existenta voastră...
_Da, dar noi existăm.  Asa cum ne-ați văzut ieri la masa asa cum ma vedeți azi asa ca sa știți ca nu ați avut un vis...

Fetele se sculase-ra toate din paturile lor, și Olanda, care făcuse ochii mai greu și ascultase scurta conversație în timp ce clipea din ochi, cu mâinile la tâmple, cu paru-i blond desfășurat pe spate, se da și ea asemenea jos și își iau toate rucsacurile și geamantanele de pe podeaua de lemn.

Ies din cameră,  Maria la coadă,  Derek însă o oprește din spate și ii spune,rugând-o umil:

_Va rog, nu plecați,  puteți  sta cu noi... rămâneți aici. Nu vă va vedea nimeni.
_Oh nu, Derek, noi nu putem sta ascunși de ochii lumii, nu suntem Vampiri. Deci plecăm.  E mai bine așa.  O sa vizitam castelul mai în seară.  Va convine sa ne vedem?
_Da, și încă ceva...
_Da Derek?
_Doar noi doi singuri în spatele castelului, asta noapte va fi luna plina.. 
_Derek..
_A da.. evident le poți lua și pe fete cu tine, adică știi ce vreau sa zic... spuse asta pe un ton voit grăbit.
_Nu chiar, spuse Maria schițând un surâs  angelic, nepricepând nimica parcă.
_Oh,  își apleca el ochii spre pământ. Vreau sa ne vedem doar noi doi, ii șopti acesta ultimele 3 cuvinte la ureche, apoi spuse pe tonul cu care începuse replica, dar le poți lua și pe fete cu tine,  doar ca, continua din nou șoptit, asa mai la o parte de noi...

~Maria~
Vai, ce print mi-a fost dat sa întâlnesc în plina noapte la castelul Bran...

E înalt, frumos, puternic și alb ca spuma laptelui. Are parul negru ca pana corpului și ochii negri. Simt că ma pierd în ei... uneori îmi e frica sa ii privesc, dar nu ma pot abține.  Îmi cam place de el... și ce nume frumos are. Derek, contele Dragon de Bratislavia. Mmm... drăguț,  orice s-ar spune.

Și iată ca ies cu fetele din castel, după ce îi accept cererea de a ieși la plimbare în spatele castelului. Era atât de fericit atunci când i-am acceptat cererea. Nici nu pot descrie în cuvinte, parca as fi acceptat nu știu ce în loc, ceva măreț. Ochii lui sclipeau pătrunzător și ma făcea să mă simt ciudat, dar într-un sens bun. Am hotărât sa nu mai zăbovim ne-am luat valizele și am ieșit. 

Derek ne-a petrecut pana la poartă.  Iar noi 3 am pornit sa ne cazam la un motel nu prea scump.  Am plătit sute de lei pentru 3 zile, mai mult nu ne permiteam.  Ei asta e...

Am mai ieșit cu fetele la plimbare pe o margine de  pădurice apoi ne-am întors sa ne gătim hainele pentru diseară.

Fetele ma tot tachinau ca voi ieși la o întâlnire cu un vampir. "Ei și ce mare brânză?" le râdeam eu în nas. "Nu e mare lucru, doar o întâlnire amicală. " La care ele râdeau: "Amicală? dacă ar fi fost amicală noi am fi fost la fel invitate, dar se pare ca numai tu ii ești în plan in aceasta seara și poate toată noaptea. "

M-am supărat nițel pe tachinarile lor, dar ele aveau dreptate. Ah, mi-aș fi dorit ca Derek sa fi fost mai prudent și sa îmi vorbească mie despre asta fără să audă fetele... Eh, asta ar fi un motiv pentru care as fi putut sa refuz.  Dar ochii ăia.  Ohhh, simt ca nu as fi putut refuza asta... Simt ca ma depășește.   Mda, dar oare ce nu ma depășește pe mine? Hai sa o recunosc. 

Ma întorc spre fete, le zâmbesc și le spun:
-Va iubesc , vom fi mereu prietene și asta nu se va schimba nicicând, orice nu s-ar întâmpla. Și le îmbrățișez lăsând un picior în aer căci distanta pentru îmbrățișare era un picuț mare.
_Adică vrei sa te măriți cu Derek? Întrebă naiva Olanda?
_Poftim? Rămase-i şocată și stupefiată în fața lor...
_Scuze, am pus o întrebare absurda, roşi Olanda. 
_Nu e nimic.  Și răspunsul e nu...
_Oh... am priceput, ma bucur. 

_Ok. Hai la motel.  Spuse Juliet. E ora 15:45. La 18:30 vom fi la castel.  Noi vom intra toate 3 întâi de toate.  Vreau și eu sa vad atmosfera mult dorită.  Nu cea de ieri...
_Ei hai, ca cea de ieri a fost la fel de groaza la început și distractiva pana la urma.  Susținuse Olanda zâmbind.
_Da, distractiva ca râia, comenta Juliet nițel supărată.  O fi fost obosita. O intrebase-i și ea mă asigurase ca nu-i asa. Era pregătită pe diseară. Aproape...