DRACULA ~ Contele Nopții

Castelul- întâia noapte

~Juliet~

În sfârșit, ajunsem și ne-am oprit în fata castelului... usa masiva de lemn era închisă.  Normal! Afară ploua, a început deja sa tune. Norii încet se mișcă pe cer și se ciocnesc amenințător.  Tresar la fiecare tunet, dar nu las sa se vadă. Ce naiba? Încerc sa fiu cea mai curajoasa din grup. Doar n-o sa ma sperii de niște tunete?

Ating masiva ușă principală a castelului și împing, căci balamalele ușii așa sunt dispuse, spre împingere... Lucru straniu, ușa se deschide încet și cu un scârțâit ușor.
Noi intrăm încet în castel, evident, eu în frunte, urmată îndeaproape de Maria și Olanda. Pășesc tiptil, de parca s-ar teme sa trezească morții din spatele castelului...
Numai eu am atâta curaj sa înaintez sigur în față. Dar tot simt puțină frică și îmi bate tare inima, dar ma rețin. Apăs pe piept de parca as vrea sa ameliorez bătăile inimii mele.

Trag adânc aer în piept și încerc sa par relaxată. În clipa în care expir pe gura aud un sunet, ca și cum cineva ar bântui aici, acum. Țipăm strașnic, dar puțin.

Ok. De ce te temi, de aia nu scapi, deci încerc sa îmi continui drumul, știind ca sunt doar niște efecte menite sa ii sperie pe vizitatori pentru a crea atmosfera de groază. Dar stai, ce vizitatori noaptea? Doar nu e Halloween? O-o... ce ne facem? Ar fi fost mai cu cap sa fi mers la un hotel... mdaaa, într-un oraș pentru care nu ne ajung banii... Maine e zi de vizita la castel. De ce sta deschisă ușa de la intrare?? Mii de gânduri îmi trec prin cap. Ma opresc din mersul meu constant și ma întorc spre fete. Ele uluite se uita la mine, apoi una la alta, apoi împrejur.  Nu e tare întuneric.  Putem distinge împrejur pereții. Holul pe care mergeam e unul nu prea îngust. Ma uit în fața locului înspre care ne îndreptam. Un perete, presupun ca urmează o cotitură. Înaintăm și vedem ca drumul continuă în stânga noastră. Pășim în holul secundar, mai îngust decât cel anterior. 

_Ce facem fetelor? O aud în spate pe Maria întrebând în șoaptă.
_Nu știu. Îi spun șoptit.
_Stă cineva aici în castel inafără de paznici oare? Întreabă Olanda.
_Cred ca da, nu știu.  Altfel paznicii ar fi avut grija sa încuie ușa. 
_Ok... ne apropiem de un prag. O intrare în forma de arcadă comunica cu o sala a castelului...

Se aude un rânjet amenințător. Apoi un ecou de râsete malefice... bine, asta reușește sa ma sperie tare îngrozitor... Încercăm sa ne menținem respirația. Stăm aproape îmbrățișate ca tâmpitele,  speriate, gâfâim una în fața celeilalte și stam cu privirile fixate spre acea arcadă. Dincolo de ea se petrece ceva. Și nu, nu e rodul imaginației noastre sumbre. Se aude un tunet puternic de-afară. Noi țipăm speriate și ne strângem mai tare în brate, toate trei, asa cum stam. Buzele-mi tremură. Inima bate ca nebuna, mai mai să-mi iasă din piept. Parca nu mi e a sta, dar nici sa inaintez nu prea vreau, îmi e prea frica de râsetele malefice ce le aud. Mi-e o frică de mor. Îmi tremura tot și sunt transpirată rău. Mai bine nu intram.

Asta e...
_Dacă mi se întâmplă ceva și adio lume, sa știți fetelor îmi va fi dor de voi și îmi cer iertare pentru toate clipele în care m-am purtat urât cu voi. Spun eu plângând de frică.
_Nu-ți face probleme Jul,  îmi spune Maria ținandu-mă de un braț. Și mie îmi pare rău, dacă te-am supărat.
_Fetelor... ce facem? Șoptește Olanda speriată.  Nu putem sta, dar nici înainta.  Ne întoarcem?
_Bine... ii zic, facem cale întoarsă. Eu iarăși merg în față,  dar de data asta fugind. Fugim toate trei spre ieșire. Dar... tragem de ușa masiva spre a ieși. Și... ce sa vezi? Ușa... e... închisă... nu, încuiată chiar... ma gândesc sa trag mai tare de ea. Dar ce folos? Ea nu se deschide nici nu clinteşte. Ce naiba se petrece în castel?
_Poate, rupe tăcerea Olanda,  asta are de-a face cu creaturile pe care le-am auzit mai înainte.
_Eu încă le mai aud, îngână speriată Maria. Oare ce se petrece?
_Uşa e probabil blocată nu închisă.  O fi suflat un vânt mai tare din exterior sau s-o fi blocat din cauza unui copac căzut în dreptul ei, răpus de tunet.
_Ohhhh... nu avem altă soluție decât sa ne întoarcem și sa vedem ce se petrece în acea încăpere.  Cine e aici și de ce...