DRACULA ~ Contele Nopții

La Bran

《Naratoarea》

Fetele au ajuns la Bran, un oraș frumos unde trăiesc numai bogătași.

Aici drumurile fetelor s-au despărțit de al d-nei M.

Aventura abia acum începe.

Fetele merg încet pe o potecă îngustă la vale, la o margine de pădure. Au timp să observe natura acelui loc. Vad oameni care merg cu treburi în calea lor, neținând cont de frumusețea din jurul lor.

_Ce frumos e aici! Spune Olanda încântată, nu mă mai satur sa privesc locul ăsta.
_Da, e frumos. Aproba Juliet, dar ce ar fi sa nu mergem ca melcul? ca și ala ne-ar întrece, daca s-ar strădui, spune ea în timp ce arata în jos spre o frunza de toamna căzută de parca ar fi văzut un melc acolo.

Juliet privea absenta în jur. Nu dorea sa se oprească sa admire natura. Vroia sa vadă castelul Bran. Unicul peisaj pe care o impresiona în perioada asta la Bran.

_Mergem mai repede? Nu am chef sa îmi crească rădăcini aici!
_Fato... !! Începe Olanda sa o apostrofeze.
_Ce-i? Întreabă Juliet cu sarcasm în vocea ei. Noi trecem pe aici. Nu stam sa admiram natura. O admiram mâine, poimâine, ca avem timp. Și asa am avut parte de o întâmplare neprevazuta. Plus ca e seara. Admirarea copacilor, florilor etc . nu e trecuta pe lista mea de activități la Bran.
_Tu chiar ai asa ceva? O întreabă Maria schițând un zâmbet ironic.
_Da, am, răspunse Juliet, de parca ar fi fost cel mai evident lucru din lume. Voi nu va scrieți planurile pe o foaie sau un jurnal cum fac eu?
_Da' ce? Avem nevoie de asa ceva? Avem oare probleme cu memoria și nu știm? Întrebă ironic Maria și izbucnise scurt în ras cu Olanda.
_Ha ha! Râse Jul sec și ironic. Toți mai uităm din când în când! Ce vrei sa spui ca ai o super memorie?
_Haide, gata! Încetați! Revine Olanda la realitate. Nu e ok sa va certați!
_Nu ne certăm. Spuse Juliet. Doar ne luăm una de alta ca avem idei diferite și ne pare convenabil și plăcut să facem sarcasm într-una, spune și o privește pe Maria în ochi ironica, apoi își da ochii peste cap și își continuă drumul pe poteca de la marginea pădurii.

Fetele o urmează. În scurt timp ajung pe o străduță cu case la stânga și la dreapta drumului. Nu prea e lume pe drum. Vântul bate mai puternic și în aer se simte mireasma de înainte de ploaie.

_O-o... Are cineva din noi umbrelă? Ca eu am uitat-o pe a mea acasă, la naiba. Spune Maria oprindu-se în stradă pe trotuarul din fata pădurii.
_Am eu. Spune Olanda, și își scoate repede umbrela din rucsacul ce-l căra în spate. E o umbrelă mică, dar încăpem sub ea.
_Bine. Hai, spune Juliet. Ca încă nu a început ploaia. Iar dacă picură puțină ploaie nu e cine știe ce. E apă.
_Dap. Bine. O scot când e neapărată nevoie de ea, confirma Olanda și își retrase umbrela în spate, în rucsac.

Se vede castelul, nu foarte departe. Cel puțin asa pare. Se apropie de desişul pe care îl au de străbătut în față.

Seara e frumoasa și răcoroasă. Natura e multicolora.

Senzația de incertitudine le dă spaimă fetelor.

E ora 22:45 și ele tot merg pe drum.

_Fetelor, noi unde o sa inoptăm? Întreabă inspaimantată și cu vocea un pic sugrumată Maria, simțind pericolul nopții.

Și Olanda simte pericolul nopții. Doar Juliet mai are curajul sa inainteze prin păduri, numai sa ajungă în siguranță la Castel.

A început sa picure. Norii întunecați se intensifica și bate vântul haotic în jur. Frunzele zboară în calea fetelor, iar ele își pun mâinile căuş la ochi în timp ce înaintează printre copaci.

Au ajuns la o ridicatură. Stâncile! Castelul se înalță măreț în calea lor, dar în noaptea aceasta posomorâtă el pare la fel de semeț și deneclintit ca însăși Carpații.

___________________________________________
Hei... !!! Buna, buna dragi cititori.
Îmi cer scuze pentru ca pasajele prin care vă conduc au un miez asa mai slab.
Trec printr-o perioada mai dificila ... dar promit ca îmi revin eu.
Pot mai bine.
Salutări! O zi buna și pace vouă! ☺