Prolog

95 2 0
                                    

  Atingeri.Vorbe.Fapte.Momente.

   De ce trebuie sa doara asa tare?De ce durerea pune stapanire pe mine?De ce mereu trebuie sa ranesc persoane?De ce eu?

   Atatea intrebari si un singur raspuns.Tu.Tu esti vina tuturor acestor intrebari care isi fac de cap prin mintea mea.Fiecare intrebare ajunge sa fie o durere pentru sufletul meu.O durere pe care nu o pot indeparta.Nu pot fugi de ea.Nu pot sa o inlatur.Nu pot sa cer ajutor.Si sti de ce?

   Pentru ca intotdeauna ajung sa ii ranesc pe cei dragi.Ii vad cum isi pierd respiratia si cad in fata mea,nevrand sa se mai trezeasca de acum incolo.Si sti ce se intampla dupa?Iar ajung singura.Fara nimeni prin jurul meu.Nimeni nu ma poate ajuta.Nimeni nu ma place.

   Ura lor reuseste sa se transforme in durere.Iar durerea in fapte.Faptele pe care eu le fac.Obligata.Corpul nu imi raspunde.Pot vedea tot ce fac,dar niciodata nu a existat cale de scapare.Odata...tu ai fost acea scapare.

   Mereu te-ai ascuns.Te-ai ascuns dupa acea claie de par mare si rosie,dupa acei ochii ai tai albastri si intunecati,care reuseau mereu sa imi  provoace furnicaturi pe sira spinarii,dupa acel suport imens de nisip din spatele tau,care pentru tine insemna doar un bilet de salvare in aceasta lume.Aveai mereu acea expresie neutra pe fata,evitand tot din calea ta.Erai rece.Erai dominat de durere.Nu intelegeam de ce erai urat de toata lumea,de ce nimeni nu vorbea cu tine si te evita.Am incercat sa inteleg,dar din momentul acela,tu ai reusit sa distrugi tot ce aveam eu mai drag.

  Viata.

KARMA  //  Otaku|Naruto F.F.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum