KARMA // Otaku|Naruto F.F.

Cap 2-Protectorul Focului

   Am inspirat puternic aer in piept.Am expirat.Mi-am indreptat spatele,luandu-mi astfel mainile de pe genunchi si reusind sa imi reiau cursul normal al suflului.Puteti observa cat de prost stau la capitolul fuga.Pana si batranii m-ar prinde daca as incerca sa fug de ei.

  M-am apropiat mai mult de intrare,pana cand am ajuns sa stau intre cele 2 porti imense dintr-un lemn rosu si foarte solid.Mi-am indreptat privirea spre inainte si am vazut-o.Cladirea imensa,de un bej foarte curat de zici ca lustruiau peretii zi de zi pentru a arata asa,formata din 3 etaje,presupunand ca te puteai si pierde pe acolo,nenumarate poteci care duceau fiecare in cate un loc sau foisor,mii de geamuri si mii de metrii de curte ce ne vor inconjura de acum incolo.Pe mine si pe restul.Ah da,restul...Acum,e acum...Am dat sa fac un prim pas in curte,dar am simtit din spatele meu mii de tipete si urlete.

*:-Da-te laoparte,ciudato!

**:-Misca-te din drum!

***:-Dormi cumva pe tine,proasto?!

  O groaza de tipi si tipe au trecut fulgerator pe langa mine,simtind in anumite momente cum sunt impinsa in umeri,aproape sa imi pierd echilibrul.Nu am apucat sa le vad fetele prea bine,deoarece au continuat sa fuga inspre Academie,lasandu-ma cu acele vorbe urate ale lor in minte.

*:-Parca ai zis ca vei intarzia,piticanie.Doar nu vrei sa iti ratezi marea intrare?!

  Am ramas stana de piatra la auzul acestor vorbe,uitandu-ma rapid in stanga mea,simtind un vand puternic cum imi trece pe langa corp.Nu am apucat sa vad nimic,deoarece cel ce a zis asta deja era mult mai in fata decat mine.Auzisem vocea asta cu cateva minute inainte.Singura chestie pe care am putut-o observa la acesta era acel ranjet foarte dragut,lasand la iveala niste colti foarte scurti.Restul chipului sau acoperindu-l imediat cu o gluga imensa cu blana neagra.

  Stai asa,cine se crede el sa ma faca pe mine scunda?!O-i fi eu scunda,dar parul meu e destul de inalt cand vine vorba de volum foarte mult.Dar totusi tipul are dreptate.Chiar nu vreau sa ratez intrarea.Am pornit la fuga,urmandu-i pe restul din fata mea.

   Nu dupa mult timp,m-am oprit brusc,ridicand praful in urma calcaielor mele.In fata mea era un cerc imens format numai din elevi din ani diferiti.Eram tocmai in spate de tot.De aici,va puteti da si singuri seama ca,cu aceasta inaltime a mea nu puteam vedea nimic,toti cei mai mari fiind in fata mea.Am inceput sa sar,sa ma ridic pe varfuri,sa le combin pe amandoua.Nici o sansa.Atunci poate inaltimea imi va fi de ajutor acum.Am inceput sa imi fac loc cu mainile,inaintand usor,usor pana cand am ajuns chiar in fata.Majoritatea din anul 1 ca si mine stateau in fata,langa mine.I-am examinat pe fiecare in parte,dar singura persoana care lipsea era acel tip.Posibil sa fi ramas prin spate.Atentia mi-a fost distrasa,in momentul in care,profesorii si-au facut intrarea alaturi de director pe mini scena din fata noastra.Erau in numar de 10 profesori.Ce mi-a atras atentia cel mai tare a fost aparitia sefului satului Focului, sau cum este el numit defapt,Protector al Focului.Actualul observ ca este un batranel cam la 37 de ani,asta din cauza parului care il da de gol,fiind foarte alb si lung.Macar daca era gri,tot era ceva.Vad ca poarta specificul costum al unui Protector.Pelerina rosie(culoarea depinde de orasul din care esti),desfacuta si lunga pana in pamant,acoperindu-i si gatul cu un material gros si lat,care deabea ii lasa sa i se vada gura.Pe dedesubt roba de culoare alba ,de aceeasi lungime cu pelerina,iar pe cap turbanul rosu ca si pelerina,avand sigla orasului conturata adanc pe o placuta dreptunghiulara de argint.

  A urcat cam al 5-lea pe scena,ajungand sa stea chiar in centrul scenei,in dreapta acestuia aflandu-se directorul Academiei.I-am vazut cum au avut un schimb micut de replici,pana cand Protectorul a tusit usor si a inceput sa faca pasi mici spre marginea scenei,ajungand mai aproape de noi.A examinat cateva minute pe fiecare dintre noi in parte,a tusit inca odata in pumn si si-a ridicat privirea mai sus,de data asta putand sa ne cuprinda pe toti cu privirea sa.

N.A:-Bine v-am reintalnit si intalnit,asta pentru cei mai noi studenti din anul 1 ai Academiei!!Stiu ca e ceva foarte neobisnuit ca eu sa fiu cel care incepe primul discurs din acest an,dar am anumite chestii importante de anuntat si am zis ca e cel mai bine sa auziti asta de la mine.Pentru cei ce nu ma cunosc,eu sunt Nat Akami si sunt Protectorul Focului si al Orasului Ascuns in Foc.Sunt un purtator al sabiilor Infernului de Foc.Majoritatea deja cred ca stiti aceste lucruri despre mine,asa ca nu ma voi lungi si va voi spune exact pentru ce am vrut ca eu sa deschid acest prim discurs.Voi incepe prin a va intreba pe toti cei prezenti de fata aici...

  Un moment foarte mare de tacere si liniste s-a asternut in randurile noastre.Ochii mi-au ramas atintiti asupra batranelului ,care se pare ca devenise mult mai serios decat fusese cand se prezentase.

N.A:-Stiti de ce va aflati aici?In acest moment,in aceasta curte si chiar la aceasta Academie?

  Al doilea moment mormantal de liniste.Nimeni nu zicea nimic.Toti ne uitam foarte mirati la el,fara sa ne mai uitam in alte directii sau la expresiile celor de langa noi.

N.A:-Cum era de asteptat...Atunci va voi zice eu,ce cautati cu totii,adunati aici.Sa invatati.Sa va antrenati.Sa va antrenati mintile.Sa va antrenati corpurile.Si stiti pentru ce sunt toate astea?!Pentru a putea supravietui in aceasta lume!Intotdeauna ve-ti fi singuri.Doar cu voi insiva,luptand cu niste oameni foarte bine antrenati si cu abilitati inimaginabile.Dar voi,cu totii...aceasta Academie a scazut foarte mult,majoritatea dintre voi neputand inca sa isi controlez cu adevarat toata puterea din interior.

  I-am auzit pe majoriatea cum inghit in sec sau cum efectiv se ineaca.Mi-am intors privirea si le-am vazut fetele neutre si privirile stupefiate pe fata.

N.A:-Dar stiti ce este mai rau de atat?Ca nu ve-ti putea niciodata sa supravietuiti unui monstru.Un monstru care a fost adus si primit printre noi in urma unei intelegeri intre Protectori.Dar ce se va intampla cu adevarat,in momentul in care monstrul va rabufni din posesorul de drept al acestuia.Sau cum ii numim noi...Bestii Neinsufletite.

  La ultimele cuvinte rostite de acesta,un ranjet superior si plin de ura i-a aparut pe fata.Imi era adresat mie.Pe tot parcursul discursului sau,privirea i-a fost blocata la mine.Ochii nostri ramanand intersectati,in acest moment.Eu speriata si confuza.El plin de ura in priviri.

N.A:-Cu astea zise.Cred ca am incheiat aici.Va urez un an cat mai bun si plin de misiuni si victorii.

  S-a uitat pentru ultima oara fix in ochii mei.S-a intors cu spatele la noi,pornind deja pe drumul spre treptele scenei,pe aceasta ramanand doar profesorii.

  Cand am crezut ca totul s-a terminat.Cand acea privire a disparut.Zeci de alte priviri mirate si speriate s-au intors toate spre mine.Am incremenit.