CREEPYPASTAS

Blestemul cântecului de leagăn.

Te-ai trezit în miezul nopţii, auzind pe cineva cântând, înfiorător fiind faptul că nu locuieşti cu cineva în această casă imensă.
Să mergem puţin în timp, la istoria casei, ce ți-a fost spusă până să te muţi.
Vânzătoarea casei te-a avertizat în legătură cu...um...unele lucruri paranormale ce se petrec în această casă.
Acestea sunt din cauza unei femei, căreia i-a murit copilul la naştere, şi fiind văduvă exact atunci când rămăsese însărcinată. Se spune că această femeie şi-a pierdut mințile, scriind o melodie care poate "atrage" copiii la ea. Din nefericire pentru ea, a murit din cauza plânsului, tăieturilor excesive de pe trup şi înfometării. Trupul a fost găsit, pur alb, lacrimile stând uscate la ochi, sânge curgând din gură, de la tusea excesivă ce o mai avea.
Amintindu-ți de această poveste, te-ai băgat înapoi în pat, încercând să adormi la loc, dar a fost un eşec şi o greşeală.
Acest cântec se auzea din ce în ce mai tare în urechile tale, şi, un lucru sumbru ce ți-a trezit toate simțurile, a fost acela de a simți o atingere pe cap: o mângâiere.
Continuai să-ți ții ochii strânşi, de frică să nu vezi ceva ce te-ar putea...face să nu mai vrei să vezi tot restul vieții tale.
Acest lucru straniu a ținut 5 minute, nu după ceas, deoarece el părea a fi ori stricat, ori aceste fenomene paranormale l-a făcut să rămână blocat la ora 03:00 dimineaţa.
Straniu lucru, ai gândit, dar nu la fel de straniu față de ce ai simțit/auzit.
Acel cântec nu părea să se oprească, nici ceasul nu părea să se mişte, iar nici afară nu era vreun semn de lumină.
Te-ai decis să pui capăt coşmarului. Ai părăsit, în final, cu toată frica şi teama acumulată, acea cameră ce-ți ținea balanțul sănătății mintale cât de cât stabil. Ai decis să urmezi cântecul. Conducea spre beci.
Tot drumul păreai că simţi cele mai stranii lucruri. Oare mi-am pierdut mințile? ai gândit în toată această aventură de maxim 50 de paşi.
Ai preferat să-ți numeri paşii privind în jos decât să priveşti tot ce ți-ar putea dementa mai tare mintea. Şi iată-te acolo: în faţa unei uşi ce-ți putea finisa viața. Cântecul era uşor puternic, în engleză, din unele cuvinte ce se auzeau prin uşa groasă şi puternică din stejar.
Auzeai cuvinte..."...mama...little dumb...throat..."
De-a dreptul terifiant...vocea era, într-adevăr, calmă...frumoasă...versurile erau cele nepotrivite.
Făcându-ți, din nou, curajul necesar, ai deschis uşa, auzind vocea pretutindeni.
Totuşi, ai zărit ceva -sau pe cineva- într-un colţ. Să fie oare sursa a tot ce s-a-ntâmplat  acel lucru? Te-ai decis, totuşi, să te apropii, văzând că era o persoană-o femeie.
Şi se pare că ea era sursa cântatului, dar nu ştiai sigur 100% dacă era şi sursa restului. Stătea cu spatele, cântând. Ceea ce auzeai îți putea produce un singur sentiment: cel de spaimă.
Tot cântecul era cântat pe tema "twinkle, twinkle", versurile sunând prea macabre şi sadice:

"Come to mama
Little dumb
If you won't
I'll cut your throat.

I will kill you with this knife
You will beg me for your life
There is blood and here are screams
And this things aren't your dreams.

You are just a little child
That is gonna die tonight
I will hunt you for your life
I won't stop until you die.

Come to mama
Little dumb
If you won't
I'll cut your throat..."

Femeia s-a oprit din cântat, şi şi-a rotit capul până la spate, uitându-se la tine, zâmbind larg.
Această scenă îți provoca o stare de greață, mirosul fiind "cireaşa de pe tort". Acea persoană moartă...nu era moartă.
Trăia, dar totuşi nu. Mirosea a mortăciune. Oare de când să fi zăcut aici? Oare de ce abia în această seară şi-a făcut apariția? Corpul ei a fost ridicat; de ce e încă aici?
O groază de întrebări ți-au trecut prin minte, toate trecând la simpla atingere a monstruozității aceleia moarte-vii.
Privirea ta era una terifiată, înspăimântată. Cereai ajutor, dar doar cu privirea. Ți-era frică să țipi. Nimeni nu te putea ajuta. Erai pur şi simplu cu lacrimi ce-ți curgeau şiroaie pe faţă, însă nu țipai, nu te zbăteai pentru a te elibera. Stăteai şi plângeai. Acel lucru îți atingea fața continuu, tu stând acolo doar.Nu te mişcai.
Acea chestie a repetat una din strofele acelui cântec, luându-te în brațe, şoptindu-ți în ureche:

"Come to mama
Little dumb.
If you won't,
I'll cut your throat."

La rândul tău, ai îmbrățişat acea creatură, care părea fericită pentru că ai făcut asta.
Din senin, ochii ţi s-au închis, continuând să auzi acel cântec.
.
.
.
.
.
.
Te-ai trezit. Erai în patul tău. Era dimineața. Ceasul mergea. Exista lumină. Totul era ca înainte. Doar că un singur lucru nu era în regulă: noptiera ta. Pe ea se afla o hârtie, cu scris roşu.
Fără vreun motiv anume, ai mirosit foaia. Era sânge.
Apoi, ai citit titlul versurilor acelora cunoscute. Titlul era "A lullaby". Apoi ai început, incontrolabil, să cânți. Plângeai, şi cântai. Ai început să tuşeşti aşa de tare, încât ai scos sânge pe gură. Ai vrut să scapi de asta tăindu-ți punctele sensibile. În zadar. De frică să nu ieşi afară din casă şi să faci rău cuiva, te-ai închis în beci, făcând acelaşi lucru continuu: cântai, te tăiai, tuşeai sânge.
.
.
.
.
.
.
.
-Am găsit un corp neînsufleţit. Repet, am găsit un corp neînsufleţit.
-Unde?
-În beci. Are tăieturi pe tot trupul, sânge ieşit din gură, lacrimi uscate pe față.
-Recepționat. Ridicați corpul.
-Recepționat.Dar...
-Ce?
-Simt că această scenă s-a mai repetat de vreo 3 ori...
-Nu contează ce simți sau nu acum. Tot ce trebuie să faci este să te supui ordinelor.
-Recepționat.
.
.
.
.
.
.
.
-Bine v-am găsit la ştirile de la ora 18:00. Se pare că am găsit un caz care s-a mai repetat acum un an: moartea necunoscută a unei persoane. Acolo se află colega mea, ce ne poate spune ce a găsit. X, te rog.
-Mulțumesc. Bun, dragi telespectatori, se pare că aceste "decese necunoscute" s-au mai repetat de încă 3 ori, aceasta însemnând a 4-a oară. În fiecare an de când poliția a  venit pentru căutare de probe sau semne, abia în acest an s-a găsit un bilet.
-Scuze că te întrerup, l-ai putea citi?
-Oh, desigur. Ei bine...

  "Acesta este blestemul cântecului de leagăn. Oricine dă de ce am dat eu, va trece prin ce am trecut eu, inclusiv tu. Orice trebuie să faci, e să nu te muți aici. Vei dori să mori dacă te muți aici. Crede-mă.
Semnat,
Corpul ridicat."