Dintr-o data simt un fior pe spate urmat de niște sunete nu foarte puternice venite din dreptul ferestrei. Cineva vroia sa-si facă simțită prezenta . Dar cine poate fi la ora asta, m-am întrebat încercând sa mă liniștesc. Nu are ce sa se întâmple rău, dacă verific.
În cel mai rău caz primesc o piatra în fata .
M-am ridicat din pat și m-am apropiat încet de fereastra. Podeaua scârțâia , așa ca nu puteam calcă foarte tare. În final am deschis geamul și , spre surprinderea mea , afară nu era nimeni. Probabil fusese crengile copacilor care, din cauza vântului care era destul de puternic, îmi băteau în fereastra.M-am pus înapoi în pat și am adormit într-un final. Eram obosita, așa ca nu a durat foarte mult pana sa încep sa sforăi și sa scot bale pe gura cum făcea tata. Tata... așa de dor îmi e de el.
-Din perspectiva lui Alex-
Trebuia sa mai insist . Poate intr-un final deschidea fereastra . O sa trec mâine pe la ea. M-am saturat sa-mi fac scenarii. Trebuie să -i spun odată și-o data ca o iubesc. Mda ... și acum vorbesc singur. Bravo Alex , bravo...
