Dintr-o dată tresar , auzind un zgomot puternic. Mă uit la ceas , este deja dimineață . Dar ce este cu zgomotul ăsta ? Vine dinspre bucătărie .Cobor scările încet uitandu-ma cu coada ochiului spre bucătărie , și în acelaş timp butonând telefonul. Mama nu răspunde , trebuia sa mă sune , sa mă trezească. Știe ca alarma nu este suficient de puternica încât sa trezească "ursul din hibernat". Așa râdea tata de mine când eram mai mică. Putea sa aducă întreaga gradina zoologica lângă mine, ca eu nu mă trezeam prea ușor. Pana azi. Când zgomotul puternic auzit mai devreme mă făcut sa tresar. Dintr-o data se aude un alt zgomot, și mai puternic , care mă trezește din melancolia care m-a cuprins . Mi s-a făcut teamă. Inima a început sa bata din ce în ce mai tare, mă cuprinse așa zisul fior pe spate, și pielea mi se făcuse ca de găină . Dar ce era așa de "înfricoșător" ca sa o sperie pe curajoasa rebela singuratica cu putini prieteni , pe care o ignora aproape toată lumea, inclusiv băieții? Cobor din ce în ce mai repede și îmi dau seama ca zgomotele vin dinspre geamul bucătăriei. Îl deschid și văd doi puști , vizibil mai mici decât mine ca vârstă. Se jucau cu petarde , în apropierea casei mele. O serios Katt? Asta te-a speriat? Sa audă mama de asta, sa audă Cum m-am trezit eu tresărind din cauza a doi puști neserioși. Nu contează, urc înapoi în camera și mă îmbrac pentru școală. Mă uit în oglinda ... as vrea sa nu trebuiască sa merg nicăieri. Sa îmi pot pregăti petrecerea așa Cum se cuvine. Mda... de parcă as avea eu un regim mai special, da, Cum sa nu.
Merg spre școală, sper sa nu înceapă ploaia, nu mi-am luat umbrela. Cât de plictisitoare poate fi viața mea, nimic interesant nu mi se poate întâmpla, nu mă mir ca Rich a fugit în alta tara ca sa poată scăpa de mine. Ajung intr-un final la școală unde orele deja începuseră. Se pare ca iar am întârziat. Deschid ușa clasei , unde observ ca profa nu era . Aveam istorie și colegii mei , aproape ca daramaseră școala. Pana când am deschis ușa, o liniște "de mormânt" a cuprins încăperea unde aveam sa-mi petrec 4 ani plictisitori . După începuseră , exact cum ma asteptam. În timp ce mă indreptam spre locul meu din ultima banca de la geam , se auzea zeci de sunete care urmau sa mi se întipăreasca in minte pentru ceva vreme. Se auzeau tot felul de afirmatii, "tu erai" , "cine ti-a ales îmbrăcămintea pentru azi, bunica?" "Katt, ai tema la mate?" și altele de acest gen . Mda.. trebuia sa rămân acasă. Sunetele se opresc când profa intra pe ușa.
"-Mă scuzați ca am întârziat , scoateți o foaie de hârtie, vom da un mic test azi."
Asta mai lipsea , un test surpriza la istorie în ultima zi de școală înaintea celei mai frumoase vacante din an, vacanta de vara. Sau cel puțin asta am auzit... la mine niciodată nu se întâmplă asta. Sau dacă era așa, trebuia sa se întâmple ceva pentru a face din cea mai frumoasa perioada în cea mai îngrozitoare. Am trecut și peste asta, am dat testul , și mi-am continuat programul de școală ca intr-o zi normala de joi. Ziua de azi a trecut foarte repede, nu s-a întâmplat nimic spectaculos . Plec spre casa si inainte sa ajung pe aleea casei mele observ ca ma urmareste un baiat .
-Mă urmărești?
-Da, asta făceam.
-Și pot sa știu de ce, te-a rătăcit?
-Pai părinții mi-au spus sa-mi urmez întotdeauna visele :>
-Ce replici de agățat ti-ai luat, mă mir ca ai avut tupeu sa zici asta.
-Ce vrei sa spui?
- Pai nu știu, te cunosc de undeva? Nu ești băiatul din clasa mea?
-Alex, îmi pare bine. Uite , mie îmi place de tine de la începutul anului, adică...te iubesc . Știu ca nu am mai vorbit pana acum , dar am crezut ca ai prieten, pana am auzit ca nu este așa, și zilele trecute am vrut sa vorbesc cu tine , am vrut sa Îți atrag atenția, ba chiar te-am urmărit pana acasă și am aruncat pietre în fereastra ta , ca sa vorbim.
-Tu erai?
-Deci ai auzit...
-Mda...uite, trebuie sa plec . Scuze , dar sentimentele nu sunt reciproce , îmi pare rău . Ne mai vedem. Papa.
-Din perspectiva lui Alex-
Am dat-o în bara și de data asta , dacă as avea câte un bănuț pentru fiecare refuz, as fi milionar. Anyway, poate data viitoare.
-din perspectiva lui Katt-
O A fost ciudat, și uimitor ca un băiat mă place, dar e cam hidos, așa ca nu e nimic nou ca băieții ciudați sa mă placa. Deci nu a fost nimic nou astăzi, totul monoton. Pana seara , când , aflu ca mama este transferată în alta țară timp de o săptămână. Perfect, ratează ziua mea și de parcă nu ar fi fost de-ajuns, weekend-ul ăsta trebuia sa vorbească cu o prietena de-a ei care lucrează la pensiunea unde urma sa îmi aniversez ziua de 16 ani.
Sper ca nu a uitat de asta.
Încerc sa uit și mă duc în pat. Se pare ca nimănui nu îi pasa de mine. Nici măcar asa zisei mele prietene...
Am adormit.
-La mulți aniiiiiii! !!
Mă trezesc uimita , în fata mea e mama cu un tort imens. Nu am mai vazut-o niciodată așa de vesela.
Era o noua mama. De când sa despărțit de tata , puteam sa o văd, îi vedeam lacrimi în glas, tăcere în ochi, tristețe în fiecare gest, în fiecare pas. Nu era moment în care sa nu o văd trista. Și totuși mai spera ca cineva s-o poată iubi, sa-i ofere iubirea pe care nu a primit-o, și pe care a daruit-o neîncetat. Dar știa dinainte tot ce urma sa se întâmple, îmi oferă o viață pe care orice copil ar fi norocos s-o aibă . Revenind, era atât de vesela. Am intrebat-o ce-i cu ea, și mi-a zis ca nu mai trebuie sa mă lase singura, ca este transferată în Londra. Și ma ia Și pe mine. M-am bucurat pentru ea. Mi-a mai zis ca așa poate va putea sa stea mai mult timp cu mine, vom petrece mai mult timp împreună. ♥ Dar ceva mă făcea sa nu mă bucur complet . Nu știu ce... Mă rog, Mi-am făcut bagajele și am așteptat ca mama sa vina de la școală , de unde a luat toate documentele mele și cererea de transfer la alta școală. ... În Londraaa ♥♥
