Când am intrat nu mi-a venit sa cred. Înăuntru era ca intr-o casa de groaza. Pereții sfâșiați , urme de sânge pe pereți și pe colacul WC-ului. Am țipat și dintre data totul era în ceata. Apoi am intrat intr-o bezna totala . Nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic, nu mai simțeam nimic. Totul era negru, era întuneric total și eram din ce în ce mai speriata. Eram ca o silueta intr-o mare de întuneric . M-am așezat intr-un colt al acestui infern și am așteptat. Nu știu ce așteptăm , nu știu cât trebuia sa aștept. Dar cel mai grav, nu știu de ce trebuia sa aștept. Îmi las privirea în jos, îmi pun capul în mâini și adorm . După câteva ore de somn adânc , ceva m-a făcut sa tresar . Nu știu ce , întunericul nu dispăruse. M-am ridicat încercând sa îmi dau seama ce se întâmplase . Auzeam voci . Nu voci. O voce. O voce de copil.
Cred ca încerca să strige după ajutor . Era foarte departe , nu o auzeam atât de bine. Văd o lumina orbitoare care se apropie de mine din ce în ce mai mult.
-Domnișoară, domnișoară, sunteți în regula ? Îmi zise același zâmbet încordat de mai devreme încercând sa mă trezească. Dar ce se întâmplase? Și de ce eram uda?
-Ați alunecat pe coridorul umed chiar înainte sa intrați în toaleta. Ați leșinat pentru câteva minute. Nu s-a întâmplat nimic, nu aveți nici o lovitura , nici o fractura, nimic.
Mă simțeam de parcă aveam tot corpul rupt , nu numai o fractura . II multumesc încordatei ca m-a ajutat sa mă ridic și mă îndrept spre scaunul meu. Mama dormea . Dar ce era cu acel copil care striga după ajutor? Și de ce mă simt atât de rău , parcă îmi pare rău că nu am auzit-o la timp , pentru ca da, era o ea, o fetiță. Îmi îndrept privirea spre geam luând o gura din plăcinta mamei, pe care se pare ca o comandase apăsând acel buton roșu. Era delicioasa. După ce o terminasem de mâncat , îmi las scaunul pe spate și închid ochii , încercând sa adorm. Eram obosita , mai ales spatele meu, în urma cazaturii. Se pare ca cel de sus mi-a dovedit încă o data ca ziua poate fi și mai rea decât credeam.
În final adorm .
-A doua zi, de dimineata-
Era în jur de 2-3 dimineata. Și mai puteam sa dorm liniștit încă 2-3 ore, dar o mana calda mă mângâie pe umăr strigandu-ma pe nume. Era mama, care nu vroia altceva decat sa ma intrebe de ce i-am mâncat placinta . Începe sa rada și sa se amuze pe seama mea, spunandu-mi ca am dormit destul, trebuie sa mă trezesc. În final o conving sa mă mătase măcar 5 minute. Începe sa rada și mă ia în brațe spunandu-mi pe un ton cald ca m-ar lăsa bucuroasa încă 5 minute, dar trebuie sa ne pregătim de aterizare.
Nici nu mi-a dat seama cât de repede a trecut timpul.Imi iau hanoracul pe mine, îmi bag tot ce scosesem în geanta și îmi pun centura .
Avionul aterizează și noi ieșim coborând scările .
Urcam intr-un taxi din apropiere și ne îndreptăm spre casa.
Încă mai aveam întâmplarea din avion în minte. Urâtă amintire. Ajungem acasă. Era intr-un cartier frumos, curat. Nu era nici in centru , dar nici la marginea orasului . Era un loc frumos. Casa era destul de mare, cu mai mult de 4 camere , 2 bai și o bucătărie foarte spațioasă. O gradina frumoasa și niște flori minunate. Se pare ca cei care au fost înaintea noastră aici au fost extrem de pasionați de flori. Oriunde te uitai , vedeai ornamente florale, ghivece și altele. Mi-am lasat bagajele și am mers prin cartier cu rolele , încercând sa cunosc oarecum locurile , oamenii. Era un loc într-adevăr frumos.
Mergand pe alee cu privirirea spre casele din dreapta mea nu observ ca in fata mea era o banca. Serios? Chiar pe alee? Fuck it!Avand viteza foarte mare n-am mai putu sa franez si am cazut lovindu-ma la genunchi.
-Auch , doare foarte tare .Strig uitandu-ma la "buba"de la genunchi.
Dintr-o data , in fata mea apare o umbra ciudata care ma face sa ridic privirea si sa-l rog sa se dea la o parte.Era un tip dragut, parul roscat , ochii verzi , o dantura perfecta, era mai inalt decat mine , stiu asta pentru ca m-a ajutat sa ma ridic de pe jos, si eram cat el pe role.
-Hei, esti bine? Eu sunt Raymond, imi poti spune Ray! Imi zice ajutandu-ma sa ma ridic. Cum te simti? Te doare rau? Unde locuiesti ? Vrei sa te duc acasa?
Atatea intrebari, era putin ciudat, dar era dragut. Adica si eu eram putin ciudata deci ne potriveam. Stai, ce? Ne potriveam? Abia l-am intalnit!
-Stau cateva case mai sus , ma descurc. Ii zic tragundu-mi mana din palmele lui. Erau atat de fine. Serios, ma dec aaaa . Nu mi-am dat seama ca eram atat de lovita, nu mai aveam stabilitate si am cazut. Dar ceva m-a prins, el era.
-Merci, se pare ca nu ma descurc. Eu sunt Katt. Imi pare bine. II zambesc si privirile noastre se intersecteaza. O, nu. Se apropie de mine, nu , cred ca vrea sa ma sarute.
Imi las privirea in jos si el isi cere scuze.
-Nu-i nimic. Ii zic gandindu-ma la intamplarea din aeroport. Da, nu-i nimic, acelas nimic ca bluza mea patata de cafea. Great!
(N/a) Aceasta a fost continuarea guys! Sper ca v-a placut . Nu va zic ce urmeaza, va tin in suspans. Va pup :* !
