Îmi era teama. Teama pentru ca schimbarea avea sa fie ceva major. Poate prea major. Adică, tocmai aflasem ca ar fi trebuit sa am o sora, eram oarecum orfana de tata, și ne mutasem. De ce toate astea? Cineva acolo sus nu mă prea iubea, dar nu era ca și Cum toate schimbările astea îmi făceau rău, adică îmi era indiferent cu tata, oricum nu cred ca era mai bine cu el . Și sora mea...ei bine, asta a fost nu mai am ce sa schimb. Dar faza cu mutarea în alt oraș , unul mult mai mare decât micuțul Cambridge..nu știu ce sa zic. Adică viața mea si-asa nu era prea tare. Poate fi ceva bun, o schimbare după care sa mi se schimbe viața în bine. Cine știe.
-După ceva timp-
Ok, se pare ca am ajuns la aeroport. Merg spre locul unde trebuia sa îmi las bagajele și sa îmi iau biletul. O doamna îmi întinde biletul , zâmbind încordat. Oare nu o doare fata ?
-Scuzați-mă, noi suntem înregistrate pentru zborul de 8 jumătate . Aici scrie ca avem zborul la 8. Adică în 5 minute.
-Doamna, nu este nici o greșeală , nu mai avem bilete pentru zborul de la acea ora. Dacă doriți așa, dacă nu va trebui sa așteptați pana mâine dimineață . ne zice "doamna" ridicand tonul și zâmbind și mai încordat.
Adevărul este ca și eu as fi infumurată dacă ar trebui sa stau atâta timp în picioare zâmbind forțat. Ce oameni.
Revenind.
Mama ridica din sprânceană și oftează adânc. Mă ia de mana și mă trage spunandu-mi sa mă grăbesc dacă nu vreau sa stau toată noaptea aici.
Ziua asta nu avea sa fie mai urâtă de atât . Sau da?
-Doamna, v-ati uitat geanta aici. Striga un domn dupa mama pentru a-i atrage atenția . Aleargă spre noi cu geanta mamei intr-o mână și o cafea în cealaltă. Se oprește vrând sa îi dea geanta mamei și varsă cafeaua pe mine. Ok, am zâmbit și am zis ca nu e nici o problemă, dar chiar era o problema. Adică nu am zis nimic pentru a tipul vroia doar sa ne aducă geanta, dar totuși, era bluza mea preferata. Mda... trecem și peste asta. Mă uit în sus și șoptesc "-Mulțumesc, mulțumesc pentru tot." Adevărul e ca la câte mi s-au întâmplat , cred ca "îngerul meu păzitor" s-a drogat.
Îmi iau geamantanul roz și mă îndrept spre ușa principala , cea care duce la avionul nostru.Vremea era superba.Normal, vremea e buna iar eu sunt închisă într-un avion cu cine știe ce ciudați. Good job!
Urc scările avionului și mă îndrept spre locul unde urma sa îmi petrec câteva ore bune . Ok, merge, este un avion destul de complex. Scaune reglabile care se lăsau în spate și în fata , în funcție de preferințe, și în fata scaunui un buton roșu pe care îl puteai apăsa dacă voiai ceva de mâncare , o revista sau cine știe ce altceva. Pana acum singurul lucru bun.
Mă așez comod punându-mi centura de siguranță. Avionul decolase . Acum mă puteam misca liber . Mă duc pana la toaleta pentru a încerca să scot pata de cafea.
Merg spre aceasta pe un coridor lung în fata mea zarindu-se niște stuardese foarte înalte. Mult mai înalte decât mine. Nu eram eu prea înaltă , adică nu cred ca aveam mai mult de 1 metru șaizeci și 2-3 . Dar totuși, mi se păreau exagerat de înalte. Și din nou, un zâmbet prea încordat . Nu înțeleg asta dar în fine. Am ajuns în dreptul ușii toaletei și am așteptat sa iasă persoana care era înăuntru. Când am intrat nu mi-a venit sa cred...
(N/a) Sper ca v-a plăcut această parte. Următoarea o sa fie mai lunga decât aceasta. Este scurta, știu, dar nu prea am avut timp. Cum vin sărbătorile , am avut multe de făcut. Sper sa va placa ce urmează. Love you :* !
