Mă rog, m-am entuziasmat cam tare. Înainte ca mama sa plece , o rog sa aștepte sa suflu în lumânări . Poate ca are un mic efect ce o sa-mi schimbe viața total. Sau ceva de genul, nu știu , am luat asta dintr-un film, și bănuiesc ca e adevărat .
*Îmi doresc ca viața mea sa se schimbe în bine, sa se îmbunătățească , sa îmi găsesc prieteni adevărați și un iubit drăguț care sa mă iubească așa cum sunt . Și nu, nu felul ăla de drăguț, ci dragut=frumos, amuzant, romantic, prietenos, etcc.*
-Ce faci? Îți imaginezi romane de dragoste?
-Așa ceva...
-Hai, pana diseară la 6 trebuie sa fim gata, la 7 jumate avem avionul , și trebuie sa ne facem bagajele și sa ne pregatim .
-Bine , mama , cum spui tu.
După ce pleacă mama , îmi fac de mâncare și gust din apetisantul tort de lămâie făcut de ea. Este delicios, fiecare gura pe care o iei , te duce , parcă, în rai. Este atat de dulce, dar nu genul ăla de dulce grețos , ci dulce acrișor, dar nu foarte acrișor, pur și simplu perfect. Mama e o adevărată bucătăreasă .O iubesc din toată inima . Este genul ăla de persoana glumeata dar care nu întrece limita, care poate fi și serioasa dar și foarte amuzanta, știe sa facă glume si chiar dacă uneori aceste glume sunt pe seama mea, chiar și pe mine mă fac sa zâmbesc. Este foarte prietenoasa și este mama ideala. Cred ca am moștenit caracterul de la ea.Mama arata foarte bine și la fizic, are parul blond, ochi albaștri, este bine conturata și nu pot zice ca este foarte grasa sau foarte slaba. Este potrivita, poate puțin plinuta. Eu , însă , mai mult semăn cu tata, adică inafara de par, care este leit cu al mamei, semăn foarte mult cu tata, am nasul cârn, dar potrivit , ochi verzi , sunt înaltă și slaba , cam ca tata. Revenind , după ce am terminat de mâncat , m-am îmbrăcat și am decis sa încep sa îmi fac bagajele .
-După câteva ore-
-Scumpo, ești gata ? Trebuie sa ieșim acum dacă vrei sa prindem avionul .
-Nu-mi găsesc jurnalul!Nu plec fără el.
-Vezi, poate e în pod. Grabeste-te!
Urc scările podului . Nu am mai auzit scări atât de scartaitoare. Încerc sa trec de pragul care mă desparte de încăperea unde probabil era jurnalul meu, dar ceva mă oprește. O uriașă pânză de păianjen desparte scările de ușă podului. Țip și cobor repede scările, iau o bucata de lemn din una din balustradele în care mă sprijineam , care nu era așa de bine prinsa și încerc sa dau la o parte toată pânza. Intru în pod , vad jurnalul dar mă împiedic de ceva mare și cad. Mă ridic și mă uit sa văd ce este acel ceva mare care m-a făcut sa cad. Era un album cu poze. Erau fotografii cu mine și cu toată familia . Cu tata...
Dar mai era o persoana pe care nu o cunoșteam , o fetiță mica blonda cu ochi albaștri.
-Ce faci aici?
Mă întreabă mama și mă face sa tresar.
- Cine este aceasta fetiță ?
Mama tace pentru un moment , apoi îmi zice ca a trecut ceva vreme...și ca este timpul sa aflu adevărul. Apoi adaugă , lăcrimând , ca aceasta fetiță face parte din familie. Sau cel puțin făcea...
-Ar fi fost sora ta mai mare, dar a murit în urma unui accident de mașină când tu aveai doar câteva luni. Când a murit avea 8 ani, și erați împreună în grija strabunicii.
Se vedea ca îi era foarte greu sa continue. Așa ca am mers spre ea, și am imbratisat-o. Am început și eu sa plâng.
-Strabunica era cu voi într-un magazin , iar sora ta a vrut sa iasă, sa se duca în parcul de vizavi. Bătrâna te avea în brațe și nu a observat când ea a ieșit pe ușa magazinului.
-Mama, opreste-te! Mama era vizibil afectata , parcă mi se rupea inima în timp ce vorbea.
-De aceea tatăl tău a dat vina pe tine pentru tot, era inconștient, și crede ca tu, bebeluș cum erai , ești de vina . Dar nu este așa, Dumnezeu a vrut sa se întâmple așa.
Dar nu mai contează , ai găsit jurnalul?
Dau din cap aprobator și îi șterg lacrimile mamei. Coboram amândouă din pod și ieșim din casa, dar nu înainte de a arunca o ultima privire în căsuța noastră.
Viața mea avea sa se schimbe total de îndată ce ajungeam la Londra, simțeam asta. Și întâmplarea cu sora mea , este doar începutul.
