LEGO NINJAGO - Ninja Aerului ( Volumul 1 - Inceputul )

Capitolul 10

Era 5 dimineața, o ora ideală pentru dormit, cum era de asteptat. Totusi, daca te duci la culcare prea devreme, s-ar putea ca nici macar atmosfera aceea ce, in mod normal, te-ar imbia la somn, sa nu-si mai faca efectul. Nya dormea ca un prunc, iar, dupa expresia de pe chipul ei, puteai presupune ca viseaza ceva frumos. Seraphine, insa, deschisese ochii cu o jumatate de ora in urma si de atunci se misca fara încetare in pat, incapabilă sa găsească o pozitie potrivita de somn. Intr-un final se ridica in capul oaselor si se strecura din camera. Imediat ce închise usa, isi regretă decizia de a iesi. In acea camasa de noapte simțea din plin racoarea nopții. Totusi, daca s-ar fi intors, ar fi putut-o trezi pe prietena ei adormită. Isi lua inima in dinti si pasi sfioasa pe podeaua din lemn a Recompensei. Aceasta scârțâia la atingerea talpilor fetei care era parca protagonista unui film de groaza. Avea senzatia ca auzea zgomote înfundate de peste tot, iar priviri necunoscute o cercetau in tăcere si ii dădeau fiori fantomatici pe sira spinării. Inainta cu precautie, descoperind scara ce se inalta spre tavan si trecea prin el. Din cauza semi-întunericului instalat (Seraphine avea la îndemână o lanterna), urca scările ezitand, simțind o mica frica de a nu cadea. Pasi pe ultima treapta si închise trapa din urma ei. Deasupra predomina un aer misterios, dar nu vedea nimic înfricosător, puntea fiind luminata de strălucirea stelelor. Luna se vedea doar pe jumatate, dar atragea si asa privirile oricarui spectator. Pentru câteva clipe paru sa nu mai simta racoarea. Se indrepta spre "balustrada" si se agăță de ea cu ambele mâini, dandu-si capul pe spate pentru a vedea stelele. O adiere rece ii trecu prin par facandu-l sa zboare prin toate părțile. Acest aspect o încântă si mai tare. Desi, in realitate, era singura, atata timp cat avea adierile jucause ale vântului, nu se simțea singura.

Lloyd:Nu poti dormi?

Seraphine tresări speriată si se intoarse spre posesorul vocii, impleticindu-se intre picioare. In întunericul acela reusi sa-i zareasca ochii verzi ai vizitatorului. De parca avea nevoie sa-i vada fata ca sa stie cine e! Vocea lui Lloyd ii rasunase in urechi pe neasteptate, spulberandu-i toate gândurile. Elimina tot aerul pe care il ținuse captiv in plămâni mai mult decat trebuia si încerca sa vorbească.

Seraphine:Nu. se grăbi sa raspunda. M-am culcat devreme.

Ninja verde ii studie îndelung putinele trasaturile pe care le putea deosebi, ca si cum voia sa-i descopere tainele cele mai bine ascunse. Seraphine ii simti privirea insistență si se inrosi , devenind constientă de linistea apăsătoare ce se instalase între ei. Ridica privirea din pământ, acolo unde o atintise imediat ce-l privi pe băiatul din fata ei, si il examina si ea.

Lloyd:Nici eu nu pot dormi. Stiu ca eu sunt cel care a zis ca trebuie sa ne odihnim, iar acum stau aici, noaptea, cand ar trebui sa dorm.

Seraphine:Nu e ca si cum poti sa dormi continuu. reusi sa se relaxeze si rosti fraza cu toata gura, desi tremura din cauza frigului.

Lloyd:Poate. Iti place noaptea? Pasi catre "balustrada" pana ajunse în dreptul ei si se sprijini cu mainile de lemnul vechi, dar rezistent.

Seraphine:Pai... da. Adica nu-mi displace. Nu m-am gandit niciodata care-mi place mai mult.

Lloyd:Inteleg. Noaptea e liniste. Aerul e rece si placut. Iti ofera singurătatea de care ai nevoie.

Seraphine:Ai nevoie de singurătate? Nu cred!

Lloyd:Ba da. Chiar simt ca sunt sufocat cu atentia uneori.

Seraphine:Nu cred. Ai familie, persoane care tin la tine, iar tu vrei sa te departezi de ei?

Lloyd:Nu intelege gresit. Nu vreau sa-i părăsesc. Uneori doar... am nevoie de liniste. Sti tu... sa-mi pun gândurile in ordine.

Seraphine:Nu, nu stiu.