LEGO NINJAGO - Ninja Aerului ( Volumul 1 - Inceputul )

Capitolul 13

Din capitolul anterior

"Va trebui sa înveți sa manipulezi aerul."

"Au ajuns ninja."

"Nya:Seraphine! Esti bine!"

"Seraphine:Lloyd..."

"Zane:Noi mergem sa cercetam imprejurimila. Va lăsăm sa discutați."

"Lloyd:Nu e vina ta, daca la asta te gandeai. Eu trebuia sa fiu mai atent. Erai in grija mea."

"Seraphine:Fi serios? Înțelegi ce-am vrut sa spun! Doar nu ai crezut ca sunt, de fapt, băiat!

Lloyd:Nu mi-am schimbat orientarea, sa sti!"

"Wu:Imi pare rău sa va întrerup discuția, dar ar trebui sa amanati. Am gasit camera din centrul templului."

"Seraphine:Nu e un tip. E un luptător adevărat. Si e... adica a fost foarte puternic."

"Încearcă sa-ti amintesti. Nu e prima data cand te afli intr-un loc asemănător, nu?"

"-Maestra Seraphine, Erik-sama, acesta este locul de păstrare al Simbolului Puterii si al Perganentului Sacru."
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

Seraphine:Ce-a fost asta? Sopti ea întrebarea pentru sine, închizând ochii si comcentrandu-se pentru a-si aminti mai multe. Insa amintirile pur si simplu nu voiau sa iasă la iveală. Erik si cel ce-i conduse au plecat, iar ea a rămas acolo, dar cumva a reusit sa iasă din templu. Dar cum? Nu-si amintea. Cu atât încerca mai mult, cu atât simtea ca devine din ce in ce mai greu. In final simti o durere pulsînd în capul ei si fiori reci pe sira spinării. Ce se intampla? De ce era atât de speriată?

"Seraphine? Ma auzi? Raspunde-mi!"

"Genesis? Ce se intampla? Tu faci asta?"

"Nu. Nu te speria. Calmează-te! E în regula."

"Nu e in regulă! Ma simt de parca sunt gata sa imi pierd amintirile. Nu-mi pot aminti aproape nimic."

"Va fi bine."

"Ce se petrece?"

"Asta e doar un efect secundar provocat de Simbolul Puterii."

"Simbolul Puterii? Ce tot spui?"

"Amuleta pe care o porti tu la gât chiar in acest moment are o mare putere in ea. Cand ai plecat din satul tau, ai luat amuleta, iar aceasta s-a sincronizat cu tine, acceptandu-te ca mestra. Dar erai prea mica pentru a deține acea putere, iar, desi ai reusit sa o stapanesti foarte bine, ti-a îngreunat gândirea, încercând, in acelasi timp, sa-ți limiteze accesul la ce te tulbură cel mai tare - amintirile."

"Inteleg intr-o oarecare măsură, dar ce ar trebui sa fac acum?"

"Respira adânc si lasa-te purtată prin propriile gânduri în propriul trecut, folosindu-ti propria putere. Ai incredere!"

Vocea lui Genesis si cuvintele ei fura ultimele lucruri pe care le auzise inainte sa se afunde in propria minte si intr-o stare de meditatie profundă.

Amintire

-Fir-ar! Erik a plecat si acum sunt singură. Nu ar trebui sa ies, dar sunt maestra. Si maestra aerului ar trebui sa lupte în astfel de momente. Dar toți se vor supăra daca va iesi si Ryan va avea motiv de râs pe seama mea din nou. Nesuferitul!

Fetița isi prinse din nou cozile, jucandu-se cu părul ei si leganandu-se de pe un picior pe altul. Nu-i plăcea sa stea intr-un singur loc prea mult timp, mai ales in acel moment cand murea de nerăbdare sa afle ce se intampla afara. Dar... era intr-un loc in care, in alte condiții, nu ar fi fost lăsată singură niciodată. Se intoarse si isi privi statuia zâmbind larg. Arăta exact ca de obicei, doar ca era îmbrăcată intr-o roba si statea drept, privind inainte cu demnitate. Ca si cum isi privea reflexia din oglindă, isi analiză preț de câteva secunde varianta din piatră ca privirea sa-i cada pe gâtul ei micuț si rece, reprezentat perfect. Ochii începură sa ii sclipeasca si in alte câteva secunde se afla langa statuie, insfacand lantisorul de la gâtul acesteia. Nu era un lănțișor obisnuit, ci o amuleta si nu apartinea de statuie. Era Simbolul Puterii ce se odihnea la gâtul statuii unui maestru, cum era obiceiul inainte ca noul mestru sa-si prea responsabilitățile.