LEGO NINJAGO - Ninja Aerului ( Volumul 1 - Inceputul )

Capitolul 17

Din capitolul anterior

"Lloyd:Ce ati vorbit? "

"Seraphine:De unde aveti bani sa calatoriti atât? Nu cred ca sunteți plătiți pentru faptul ca sunteți eroi. Cum se pot un nindroid si o fantomă sa fie ninja? Si nu in ultimul rand, ce era cu poza aceea? De ce ninja arătau normal, dar tu erai copil?"

"Lloyd:Nu e treaba ta."

"《Numai si numai adevarul. Pentru totdeauna.》"

"Lloyd:Eu? Nu cred ca te pot ajuta prea mult. Avem nevoie de un psiholog."

"Lloyd:Stai! Ce vrei sa sti?"

"Seraphine:Dar... Cole e om, iar Zane... Zane nu e nindroid."

"Lloyd:Poze asta e facuta acum un an."

"Seraphine:Nu-ti face griji. Va fi bine! Sunt sigura!"

"Lloyd:Va fi bine pe naiba! Cole e fantomă, iar noi habar n-avem cum sa-l facem om la loc. Maestrul aerului e de negasit. Si toate astea imi cad mie in cap. Nu mai pot! E prea mult! Sunt doar un copil!"

"Seraphine:Lloyd!"

"Lloyd:Da. Asa e. Acum un an eram un copil."

"Seraphine:Lloyd, tu nu mai esti un copil."

"Lloyd:Deci...nu te deranjează? Diferența de vârstă.
Seraphine:Nu chiar. Ti-am spus, nu e sesizabilă."

"Seraphine:N-am nimic. Sa mergem la masa! Mi-e foame, serios."

"Wu:Imi pare rău sa va dezamagesc, dar nu veti putea face plsja acolo unde mergem. Sper ca aveti haine groase! Mergem la Polul Nord!"

"Lloyd:Ce am patit?
Jay:Ti s-a urcat sângele in obraji." Si nu cred ca ai febra.

"Seraphine:Nya, cum se sărută???
Nya:Cum se sărută? Pai..."
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

Wu:Bun venit la Polul Nord!

Ninja, infofoliti pana la refuz, aterizasera in urma cu câteva minute in locul care ar fi trebuit sa fie Polul Nord.

Jay:Care Pol Nord? Eu nu vad nimic!

Cole:Mai bine.

Rafale de zăpadă blocau vederea de la cativa metri distanță. Stratul pufos de omăt trecea bine de 30 de centimetri. Hotărâți, ninja isi continuara drumul drept inainte, înconjurați de zăpadă, vânturi puternice si un frig infernal.

Kai:Cine ar face un sat aici?

Nya:Nu te plânge.

Zane:Scuzați-ma ca intreb, dar nu ati zis ca mergem la Polul Nord? Aici suntem in Alaska.

Wu:Ba da. Voiam doar sa mă asigur ca va veti lua tot ce trebuie pentru o călătorie pe un țărm înghețat si izolat de restul uscatului. Vad ca n-a fost de nici un ajutor. Ii privi încruntat pe ninja. Jay tinea la subbrat o pereche de schiuri, iar Cole inca una. Ambii mergeau la o distanță considerabilă unul de altul.

Wu ținea in mâini o hartă, studiind pozitia in care se aflau. Drumul pana in Alaska fusese lung, dar ce urma avea sa fie adevărata provocare. Trebuia sa parcurgă câțiva kilometri buni pana in apropiere de sat, iar rafalele de zăpadă se intetisera. Era un risc pe care trebuia sa si-l asume.

Wu:Mergem inainte! Sa ne grăbim! Se anunță vreme mai urâtă de atat diseară. Nu vreau sa ne prindă noaptea aici!

Sensei, urmat de ninja, pasi inainte catre ceea ce reprezenta inceputul unei noi expediții. Ținea strâns harta in mâini, asigurandu-se ca nu o s-o piardă. Chiar si prin hainele imblanite se putea simti gerul năpraznic, aerul taios lovind din toate partile. Mersera aproximativ un kilometru, până cand vântul se intensifica si le opri înaintarea.