V.

144 21 6
                                    

„patience

test my patience

if I made it

too hard for you

maybe you should have changed it”.

   Înșir aceste cuvinte pe pagina jurnalului meu și le subliniez neglijent. Amintirile de noaptea trecută îmi sunt în ceață, dar acest lucru probabil este datorat faptului că abia m-am trezit. Sunt înfofolită într-o pătură, iar părul îmi este încâlcit. Rău.

  După venirea lui Chase de aseară, cred că am primit o palmă sau două. M-am săturat să fiu controlată de alții, ca o marionetă. Mă întreb ce crede tata acum.

   Twitter: NiallOfficial sent you a mesage!!

   Copilul ăla nu mă lasă în pace. Cred că e un pedofil.

  arden_robinson23: nu e momentul potrivit.

   NiallOfficial: Iesi putin afara

   arden_robinson23: fie.

     Mă îndrept spre curtea din fața casei, ignorând știrile care urlau din sufragerie. Încerc să merg cât mai drept pot, dar mă bălăngăn lent.

  - Frumoase pijamale, îmi spune Niall, înmânându-mi un buchet de trandafiri.

   Mă uit la el timp de două secunde. La fel fac și cu trandafirii.

   Fug în casă și trântesc ușa în spatele meu, dar el vine și mă urmărește.

  - Ce vrei de la mine ? Spune pe față.

   După privirea sa, mi-am dat seama că nici el nu știe. Mă sperie. Încerc să așez jurnalul pe pat încet, pentru a nu atrage prea multă atenție asupra mea. Păcat e că am eșuat, căci ochii lui erau ațintiți pe jurnalul meu.

  - Ăsta ? E o cârpă de caiet, am spus.

  - Pare mai mult.

   M-am lăsat pe scaunul de la birou și mi-am pus capul între mâini.

  - Acum ce facem ? am întrebat, cu un aer plictisit.

  - Am putea discuta sau asculta muzică.

    Fără să stau pe gânduri, mi-am mișcat șoldurile spre laptop și am pus o melodie, „Honest”. M-am gândit că putem să le facem pe amândouă.

  - Ești supărată, mi-a spus.

    Mi-am dat părul din ochi.

  - Ba nu sunt.

  - Ba ești.

  - Dar nu pe tine, am intonat.

    S-a uitat la mine cu o privire tristă, parcă răvășită. Nu îmi  place când cineva are dreptate și eu nu. Un moment de tăcere s-a imprimat în cameră, un moment în care blondul mi-a „admirat” pijamalele albastre.

  - Cred că ne despărțim, am spus, pe răsuflate. Sper că n-a auzit.

   - Noi doi ?

   - Nu, eu cu Chase. Este dulce atunci când e treaz. Țin minte când am mers la bâlci și mi-a luat o maimuță de pluș. Deși are multe tatuaje. Nu-mi plac prietenii lui. Și sper că nu mă înșeală iar.

    Nu am nicio idee de ce i-am spus toate astea.

   - Meriți mai mult, mi-a spus.

   - Îl iubesc.

    Iau buchetul de trandafiri din mâinile lui Niall și îl îmbrățișez. Parfumul lui mă face să strănut, dar sfârșesc râzând alături de el. E chiar drăguț să ai prieteni.

  - Care e culoarea ta favorită ? mă întreabă.

  - Negrul.

  - Negrul nu este o culoare.

  - Atunci culoarea mea favorită este o nonculoare.

Nonculoare. //n.h.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum