yoongi

1.5K 232 63
                                    

" chiar era nevoie să venim aici? " îl întrebasem pe taehyung în timp ce intram într-o clădire medie

" da , vreau să fiu sigur că eşti bine ! şi din moment ce eşti în acest cărucior , nu poți pleca nicăieri fără mine . " îmi zisese zâmbind

avea şi el partea lui de dreptate , dar era mult prea protectiv , uneori am impresia că e varianta mai puțin enervantă a lui jimin .

că tot venise vorba de el ..în fața noastră la rând erau 2 băieți care semănau izbitor cu el şi jungkook, iar unul dintre ei nu părea prea bine , strănuta şi-şi sufla nasul din când în când.

" aaa , taehyung , îți mai aduci aminte de foştii noştri prieteni? oare ce mai fac ?"  țipasem destul de tare încât să mă audă toată lumea , dar n-aş fi vrut asta

taehyung se uita strâmb la mine neînțelegând , aşa că îi făcusem semn cu capul să se uite atent în fața noastră

" nu ştiu , dar nici nu-mi pasă atâta timp cât te am pe tine . " răspunsese şi el destul de tare , dar într-un mod senzual

în acel moment îi văzusem pe amândoi intorcânduse cu fețele spre noi , unul mai roşu' ca celălalt . jungkook probabil din cauza răcelii , iar jimin de nervi sau de ruşine .

jungkook arăta destul de amuzant cu multe pachete de şervețele în mâini , ochii foarte mici şi obosiți şi îmbrăcat de casă . ai fi zis că e scăpat de la zoo . în schimb jimin era îmbrăcat destul de elegant , atrăgâdu-mi atenția , făcându-mă să înghit în sec .

" dacă v-am lăsat un timp singuri deja v-ati făcut de cap? " întrebase jungkook nervos atrăgând atenția , era destul de răguşit şi abia mai putea să vorbească

" voi ați vrut asta , nu? asta meritați.. " i-o întorsese taehyung , în ochii lui jungkook apărând mici lacrimi , jimin observând acest lucru

" ei bine , voi nu sunteți singurii . " era ultimul lucru pe care îl mai spusese jimin înainte de a-l săruta pe jungkook .

simțeam cum mi se umezesc ochii, aşa că m-am uitat la taehyung care era în aceeaşi situație ca şi a mea . era distrus..

lui jimin nici nu i-a păsat ce am pățit , nu s-a interesat de ce sunt într-un scaun pentru oameni cu handicap , nu m-a întrebat de ce nu l-am sunat în tot acest timp ..şi apoi mi-am dat seama ..

el se comporta cu mine exact în modul în care mă comportasem şi eu cu el..

you | m.yg& p.jmUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum