Răsări-va Soarele?

Capitolul 1

Grozavă vreme…
Bătrânul Soare strălucește cu putere. Simt cum razele acestuia încearcă să-mi mângâie durerea lăuntrică. Dar stai, toate acestea sunt în mintea mea, încă nu m-am deconectat de tărâmul viselor, noroc ca m-a “ajutat” tunetul de adineaori. Tot nu-mi vine să cred că alarma telefonului nu și-a spus cuvântul, insă natura a facut-o. Sper să nu inârzii la autobus, cu siguranță nu vreau să merg pe jos urmatorii 30 kilometri. Incă o nouă zi, tot ploaiasă, la fel a fost toată săptămâna. Se vede că cerul este supărat. Spre norocul meu e vineri, sau mai bine zis sfânta zi de vineri, cum îmi place mie să-i zic.

-Neața, fiule.
-Bună dimineața, tată, cum ai dormit?
-Lăsând la o parte zgomotoasele tunete și sforăitul mamei tale, chiar am dormit bine. Ți-am lăsat niște bani pe masa din bucătărie, nu sunt prea mulți, dar sunt sigur că te descurci tu cumva, zise el cu strângere de inimă.

Cheltuise o mare parte din bani pentru medicamentele mamei. Mama are probleme cu glanda tiroida. Imi aduc aminte de zilele în care ființa ce mi-a dat viața muncea in gospodărie de dimineața și până seara târziu. Acum, ne bucurăm nespus că mai face curat și câte ceva de-ale gurii.

-Mulțumesc, o să-mi ajungă, zisem eu cu amărăciune gândindu-mă la boala mamei care de atâția ani nu-i dădea pace.

Normal că mi-au ajuns, de cele mai multe ori înmulțeam banii, rar se-ntâmpla să-i pierd. Fie jucam cărți, fie cumpăram țigări rusești pe care le vindeam de două ori mai scump, în ciuda faptului că liceul meu era unul plin de strictețe. Ah, chiar era să fiu prins o dată, doar că am avut parte de sprijin din partea unui profesor, care-mi cunosțea foarte bine situația financiară, mai exact domnul Joseph, profesorul de limba engleză. Faptul că mă străduiam mai mult ca ceilalți la orele lui, îl făcea să mă privească cu ochi mai buni, deși tot liceul crede că e prea dur.