Pariul

Capitolul 4

Noaptea trecuta a fost una dintre noptile de neuitat din viata mea. Cine s-ar fi gandit ca vom suferii impreuna din cauza unei amarate de raceli. Am adormit impreuna pe canapea rapusi de oboseala. Dimineata a fost linistita ne-am comportat precum niste oameni maturi care i-au micul dejun impreuna. A plecat imediat dupa ce am luat micul dejun. Nu au fost prea multe de discutat am incercat sa imi feresc ochi de ai lui si asta nu a fost prea greu caci la randul sau ma evita si el. Prezenta lui in casa schimba putin dinamica casei. Desii nu l-am vrut prin preajma facea casa sa fie mai putin mai calda. Desii acum ca a plecat pot sa respir usurata si sa ma relaxez. Cu siguranta nu voi uita asta prea curand.

Oricum singuratatea va fi cat de cat risipita de prezenta parintilor mei care vor ajunge in seara asta acasa. Imi este dor de ei si vreau doar sa ii strang in brate. Am vorbit apropae in fiecare zi cu ei, dar asta nu e de ajuns cand sta un ocean distanta intre tine si parintii tai. Nu e usor sa fi stapan intr-o casa mica daramite sa fi adolscenta fara chef cu hormonii peste limita si sa fi mereu in garda intr-o casa asa de mare as zice ca este destul de stresant.

Incerc sa imi scot din cap noaptea trecuta, dar creierul meu refuza sa coopereze. Respiratia lui calda peste pielea mea rece m-au facut sa fiu in flacari in doar cateva secunde. De parca a studiat femeile si sensibilatile lor. E ca si cum m-a studiat un timp si acum ataca pentru a-si pune teoriile in practica. Doamne, cu cate fete a fost incat sa aiba efectul asta pana si respiratia sa?! Mana neglijent aruncata peste mine, hainele lui, parul ravasit si fata adormita erau toate atat de reale era ca si cum asta era perfect normal, era ca si cum mai facusem asta de o goraza de ori si asta era doar una din dati in care suntem ravasiti amandoi, sau cel putin eu. Totul era exact asa cum trebuia sa fie, amandoi stiam care ne sunt locurile si ce are fiecare de facut, era atat de real ca facea realitatea fantezie. Inca incerc sa imi dau seama daca nu am aiurit in tot acest timp sau ca asta nu e un vis din care trebuie sa ma trezesc din clipa in clipa.

Incerc sa imi adun gandurile pentru a putea scrie in jurnal, dar nu reusesc sa formulez nici macar o propozitie. Sunt blocata parca in momentul acela, avandu-l aproape chiar si acum cand nu e langa mine. 

Tina intra pe usa inarmata cu o geanta de produse de curatenie distragandu-mi atentia din cea ce incercam sa fac. Multumindu-i in gand pentru fapta pe care nu o sa stie niciodata ca a facut-o.

-Hei, pustoaico! Ma bucur sa te revad!

-Si mie mi-a fost dor de tine.

-Merg sa le pregatesc ceva parintilor tai.

-Vrei sa te ajut?

-Ma descurc.

Tina se afla in familia noastra inca de cand am inceput sa fac primii pasi. Venea cu noi peste tot in primii ani, dar dupa conditia ei nu i-a mai permis sa calatoreasca cu noi atat de mult. A revenit in New York pentru a avea grija de proprii ei nepoti si o mai vedeam doar cand veneam aici.

Hotarasc sa inot putin in piscina de la subsol pentru a reusii sa imi dispersez putin gandurile. Imi pun un costum de baie si imi prind parul intr-o coada stransa. Uitand ca ma aflu acolo sa inot ma uit la apa pierduta. Ceva ma face sa imi fie frica si totodata curioasa de a sarii in apa. Nu stiu ce e, dar seamana cu un instinct de supravietuire. Doua parti puse in contradictie care se unesc intr-un corp. Nu stiu de ce ma gandesc la asta, parintilor mei le place sa inoate e activiatatea lor preferata, dar probabil ca am o frica de piscina de cand Adam m-a facut sa sar dupa el si sa ii salvez patetica viata.

Sar in apa calduta si imi tin respiratia cateva secunde sub apa simtind ca momentul acesta este doar un vis. Pentru prima data ma predau senzatiei placute si ma las purtata pe apa si mintea la fel ca si corpul se relaxeaza. Timpul pare ca se preda in fata mea in momentul asta. Simt cum imi recapat controlul, corpul si mintea.