Pariul

Capitolul 1

      Ploaia era singurul lucru care imi reflecta starea de spirit la omentul acela. Acum nu mai cred asta. Pe langa ploaie si tristete a fost casa mea. Am trait primii ani din viata mea acolo, acolo am intalnit cei mai minunati oamneii din viata mea si chiar daca unii au ales sa plece din viata mea asta nu inseamna ca am renuntat la a ma gandii la binele lor. Oamenii merg pe drumuri diferite tot timpul de ce as face mare chestie din asta. Ce? Doar pentru ca mi sa intamplat mie? Ma bucur ca am putut impreuna sa ne creem amintiri. Cat imi doresc sa fi ramas in Londra, dar cum se spune „viata merge inainte". Nu te poti pune in bataia vantului asta daca nu cumva vrei sa te alegi cu fata uscata. E amuzant cum tocmai eu m-am putut pune in bataia vantului si chiar mai mult de atat am trecut prin el si am ajuns tocmai la New York, cel mai frumos iad. Mai rau decat tenul dupa vant clima de aici e una ingrozitoare, credeam ca la Londra e rau.

Sa vi aici in vacante e mult mai tentant decat atunci cand vi in interes de studiu si de munca. Sunt familiara cu locul si cu casa in care am sa imi petrec anul, doar ca totul e in acelasi timp atat de diferit. Parca totul e schimbat. Nu am privit niciodata casa de aici ca o casa, iar acum ca ma aflu singura in pragul usii, cu bagajele in camera mea asteptand sa fie despachetate, mai mult  fiind si singura pentru inca o saptamana. Nu am venit niciodata aici singura mai ales pe o perioda de 2 saptamani. La restul caselor nu au avut nici o problema sa merg singura, dar aici am fost mereu cu cineva si niciodata singura. Acum cand stau si ma uit la casa asta rece imi dau seama ca niciodata nu am privit-o din punctul asta.

Imi place libertatea asta, dar in acelasi timp ma simt atat de prinsa, ma simt prizoniera in propria casa si propria viata. Simt ochii celui care le raporteaza totul parintilor mei la fiecare pas prin magazin probabil ca si acum cineva e cu ochii pe mine anuntandu-i fiecare miscare pe care o fac prin sufragerie. Sper sa scap atunci cand o merg la liceu.

Am citit despre legea atractiei, despre faptul ca atragem cea ce gandim si am sa incep sa ma gandesc la faptul ca vreau sa trec neobservata in primele zile.

Cea ce nu stiam inca este ca dorintele cateodata ti se pot si indeplinii. Trebuie doar sa ai grija la cum le formulezi pentru ca s-ar putea sa indeplineasca.

     Crezi ca scapi de dracu si cand colo dai nas in nas cu ma-sa. Ce pot sa mai zici? Poti sa mai zici ca esti norocos cand „norocul" te-a parasit de la prima tura. La naiba, cum sa nu poti? Poti sa spui, dar asta se intampla doar in cazul in care nu va cheama Alicia Robinson. Aparent sunt o amenintare pentru regina liceului, sper sa cada la fel ca mine si sa isi rupa toate unghile si genele false caci alea au fost ultimul lucru pe care le-am vazut inainte sa fac cunostinta cu podeaua salii de sport. Fetita asta a primit prea multe de la viata si acum se crede ceva zeitate. As vrea sa o vad si pe ea cum face cunostiinta cu podeaua, dar nu stiu daca ar trebuii sa ma cobor la nivelul ei.

Inca ma doare glezna si spatele si cred ca o sa schiopatez cateva zile. Incerc de jumatate de ora sa imi astern gandurile in jurnal, dar starea in care sunt ma dezorienteaza. Sunt atat de furioasa si trista in acelasi timp. Nici nu stiu cum o sa mai dau ochii acum cu el maine. Mi se face pielea de gaina doar cand ma gandesc la evenimentul de azi. De obicei sunt calculata si nu las nimic sa ma atinga, dar asta a fost prea mult chiar si pentru mine. Incerc sa imi revin din toata starea in care sunt si sa imi revin cu picioarele pe pamant lui ar trebuii sa ii fie rusine de ce a facut nu mie. Lui ar trebuii sa ii fie rusine sa ma priveasca in ochi nu mie, pana la urma eu nu am facut nimic.

         Pana la urma in toata harmalaia si in tot sunetul cineva mi-a venit in ajutor. Ar trebuii sa il sun si sa ii mai multumesc inca odata pentru cea ce a facut desii probabil nu as putea sa ii multumesc niciodata indeajuns. Decid sa il sun pana nu o sa imi treaca tot curajul si o sa se instaureze nesiguranta.