Cine Sunt Eu De Fapt?

capitolul 5

Am ajuns la scoala la fix. Cum am intrat pe usa clasei s-a sunat de ora.

M-am dus si m-am asezant in banta langa Miriam scotandu-mi caietul de matematica din gheozdan.

Timpul trecea greu. Profesoara de matematica vorbea si tot vorbea si scria si nu intelegeam nimic. In clasa era un aer somnoros. Ochii mi se inchideau incet,iar somnul ma cuprindea.

-ROCKI !! Trezeste-te !!

O aud pe doamna de mate tipand la mine.

-cum iti permiti sa adormi la ora mea,domnisoara? esti pedepsita. Vei sta in detentie cate 2 ore in fiecare zi timp de 2 saptamani saptamani

-stati,cee?? dar eu..

-niciun dar.

Perfect,minutat,fabulos. Chiar nu aveam treaba acasa,deloc. E minunat. Firar ea sa fie de profesoara. O urasc.

Dupa ora de matematica,in care, se pare,ca am fost pedepsita pentru ca am atipit 5 minute,au urmat alte 6 ore plictisitoare plus 2 ore de detentie.

Am ajuns acasa destul de tarziu,iar parintii mei nu au fost prea incantati de pedeapsa mea. Dar oricum nu le pasa.

-Rocki,ce Dumnezeu s-a intamplat cu tine? De cand chiulesti? Nici nu prea mai inveti,ce s-a intamplat? il aud pe tata dintr-o data din pragul usii camerei mele

-nu s-a intamplat nimic. Oricum nu-ti pasa.

-cum sa nu-mi pese? esti fetita mea.

-de cand mama a murit cu sora mea si te-ai casatorit cu vrajitoarea asta,pur si simplu nu-ti mai pasa deloc de mine. Nu mai ai timp de mine. Dimineata pleci la servici si nu te prind,iar seara cand vi acasa nici macar nu vi la mine in camera sa ma mai intrebi si pe mine cum o mai duc,cum imi mai este fara mama,cum ma descurc,dar tu nimic. Nu iti pasa de mine,decat de rasfatata aia neferita! acum,te rog sa iesi din camera mea si sa ma lasi in pace!

-Rocki,cum poti spune toate astea? Stii ca nu e asa!

-Ba da! tip eu la el ne mai putandu-mi stapanii lacrimile.

Tata,iesi usor din camera mea dupa ce ma trantesc in pat cu spatele la el si lasandu-mi lacrimile si suspinele sa iasa la iveala. Nu mai suport. In fiecare zi la fel. El habar nu are ca nu mai rezist. Nu stie cat de dor imi este de mama.

In fiecare seara adorm gandindu-ma la ele,perosanele minunate care au fost odata. Cand mi se face dor de ele,nu pot decat sa iau pozele cu ele si sa ma holbez ore in sir aducandu-mi aminte de momente frumoasa,dar si urate. O perioada am avut cosmaruri in fiecare seara cu accidentul care le-a omorat.

Stateam in camera mea eliberandu-mi lacrimile si gandindu-ma la ele,pana cand am adormit.

***

-Rocki...

-mama?!

-da Rocki,eu sunt.

-dar..dar cum se poate? cum se poate sa vorbesc cu tine?

-tu,visezi acum.Ti-am aparut in vis,ca sa iti spun cat de dor imi este de tine si de tatal tau. Si mie,dar si surori tale. Te rog,nu mai plange. Sa stii ca aici unde suntem noi,este mult mai bine. Este frumos si fara pericole si vom fi aici mereum.Va vom supraveghea si va vom pazi. bine? te rog sa nu mai plangi niciodata. Te iubesc enorm. Nu uita asta.

**

04:30 dimineata.

Ma trezesc brusc. Nu vreau sa ma trezesc.Nu,nu,nu. Vreau sa o mai vad pe mama. Sa vorbesc cu ea. Off....

"si eu te iubesc,mama!" imi spun eu in gand.

  Dupa ceva timp,am adormit la loc. Dormeam asa de bine,pana cand,afurisita de alarma ma trezi sa ma duc la scoala.

Ma ridic din pat somnoroasa,acasa fiind singura,ca de obicei. Ma duc in fata dulapului meu,gandindu-ma cu ce sa ma imbrac. Am gasit. O pereche de blugi nergri mulati,cu un maieu negru si pe deasupra o bluza larga cu umarul gol si cu un tigru pe el. Imi iau hainele si ma duc la baie sa ma pregatesc. Dupa aceea,am fost in bucatarie pentru a manca si a-mi bea cafeaua. Dupa ce am terminat de mancat si de baut cafeaua,mi-am luat tenesi in picioare si geanta pe umar si am plecat la scoala.

Drumul catre scoala parca nu se mai termina.Urasc scoala. De fapt,urasc temele,unii profesori si unele materii si uni prosti din acea scoala. Aa da, si testele si tezele.

Merg ce merg si ajung in fata scolii. Intru pe poarta si ma indrept catre sala de instrument. In curte,se aflau multe masini,ceea ce este cam ciudat pentru ca de obicei nu sunt deloc. In fine.

Am intrat in scoala. Era mai pustiu ca de obicei. Luminile erau stinse. Nimeni,absolut nimeni nu era pe hol. Nu prea am bagat de seama,cu toate ca mi se parea foarte ciudat si m-am indreptat catre dulapul meu pentru a-mi lua caietele. Nu am apucat sa imi scot ce imi trebuie din dulap,ca deodata,doua maine puternice ma trag in spate facandu-ma sa scot un tipat ascutit. Imi pune mana la gura si ma taraste pana intr-o duba.

Ce se intampla?de ce m-a adus aici? ce vrea de la mine? de fapt,ce vor de la mine,tinand cont ca in duba se aflau 2 baieti si o fata.

-hmm..tu trebuie sa fi Rocky Teylorman.spune unul din baieti. Acesta avea parul de culoarea spicului de grau,iar ochii de un albastru nemaiintalnit.

-de unde sti cine sunt? ce vreti? de ce m-ati adus aici? ce se intampla?incep sa le pun nenumarate intrebari speriata.

-cam curioasa,fata.spune celalalt baiat,legadu-mi gura pentru a nu putea vorbi si mainile.Porneste masina Denis si hai sa plecam.

Se pare ca pe baiatul cu ochii albastri il chema Denis. Dar nu asta ma intereseaza. De fapt,nu ma intereseaza deloc. Aud cum porneste masina si o ia de pe loc. Dupa vreo 2-3 ore,masina se oprii,iar Denis ma trase afara cu putere din ea isbindu-ma de pamant.Eu,fiind legata de maini in asa fel incat sa nu pot sa le misc si la gura ca sa nu pot tipa.

Eram in mijlocul unei paduri,iar la o distanta de vrei 50 de metri se zarea o cladire. Parea a fi parasita. Tipul celalalt,pe care nu stiu cum il cheama,ma ridica de pe jos si incepu sa ma impinga pana in interiorul acelei cladiri.

Dupa cum banuiam,era parasita,pustie si intunecata. Tipul acela ma tranti cu putere pe jos,cum a facut-o si Denis cand m-a dat jos din masina,dandu-mi jos carpa cu care era prinsa gura mea ca sa pot vorbi.

-cum ti se pare aici? e frumos nu? umpic cam frig,dar merge.

Eram prea speriata,nu puteam scoate niciun cuvant. Se uita tinta la mine si schita un zambet razbunator pe fata,apoi se indeparta de mine,indreptandu-se catre Denis.

-Acum,ce facem cu ea? intreba tipul pe Denis. Of,nu-mi place sa ii zic "tipul" dar nu am ce face.

-Eu,zic sa asteptam umpic. Sa o mai tinem aici. Asa,ne putem juca cu ea. O putem termina psihic.Apoi,vedem ce facem...

----------------------------------------------

Hei,va multumesc pentru cele 200 de lecturi, si sper sa va placa cartea. Stiu,a luat o intorsatura de situatie,dar m-am gandit sa fie mai interesanta.

Astept pareri,chiar si critici.

va multumesc inca o data ! :*