Cine Sunt Eu De Fapt?

capitolul 11

Ma dau jos din pat incet si incep sa umblu prin apartament. Denis in dormitor nu e, in baie nu e, in sufragerie nu e si nici in bucatarie. A plecat? Dar de ce sa fii facut asta?

Aud o usa deschizandu-se. Oare e Denis? Ma apropi incet sa ma asigur ca e el.. Avem o presimțirea ca mă pândește un pericol.

Când mă apropii de ușă văd o silueta înaltă, prea înaltă pentru Denis. Era îmbrăcat în negru. Pe moment am înlemnit.. nu știam ce sa mai fac. Pana aici Mi-a fost. Nu trebuia sa am încredere în Denis..

Stau înlemnita cam 10 secunde după aceea îmi vine în minte sa mă ascund. Plec repede încercând sa nu fac zgomot și mă ascund intr-un dulap după niște haine.
Aud pași.. se apropie. Ușă scârțâie în semn ca s-a deschis. Este din ce în ce mai aproape. Inima mea bate din ce în ce mai tare. Știam ca o sa deschidă ușa dulapului așa ca pipai cu mana sperând sa găsesc ceva care sa mă ajute... Din fericite găsesc o..... O bata. O bata? Ce Dumnezeu pot face cu ea? Oricum... mai bine decât nimic.
Ușă dulapului se deschide încet. Gata, e clar..sunt moarta. Observ cum lumina începe sa pătrundă înăuntru. Încep sauna văd din ce în ce mai clar persoana... țineam bata strâns în mâini, tremurând de frica.. Așteptam momentul în care pot fugi...
Nu aștept mult ca momentul evadării mele sosește. Când dulapul este jumătate deschis sar brusc din el și intr-o mișcare îi dau cu bata în cap facandu-l sa pice sângerând. Soarta a ținut cu mine..
Am putut sa îi văd chipul fiindcă a picat cu fata în sus. Avea forma fetei lunguieța, niște buze subtiri și o cicatrice sub ochiul drept. Am stat sa îl analizez pana am observat ca începe sa își revină așa ca am început sa fug.. ies val vârtej pe casa scării, iar intr-o clipita ajung în strada.
Am început sa alerg în continuare, sperând ca omul "negru" sa îmi piardă urma. După un timp ajung în parc unde mă opresc fiind frântă. Parcul era gol și sinistru. Aveam impresia ca mă aflu intr-un film de groaza.
Perfect primul an de liceu. Mai înainte am fost răpită, am rătăcit printr-o pădure 4 zile suportând dureri groaznice și o frica de nedecis și aflând ca tatăl meu e criminal ca sa ajung în oraș și sa fiu urmărită de un om în negru. Pe deasupra simt o legătură între mine și unul din răpitorii mei care M-a salvat și după iar M-a lăsat balta.
Nu stau prea mult în acest parc ca dintr-o data simt niște mâini puternice cuprinzandu-ma atât de tare încă abia mai pot respira. Totul devine din ce în ce mai negru.. Ce mi se întâmplă oare?

Încep sa îmi revin. Pot vedea iar. Mă trezesc cu o durere insuportabila de cap.. încerc sa mă ridic.. abia mă țin pe picioare. Oare unde sunt? Mă aflam închisă intr-o camera cu pereții de beton și cu o usa din fier doar cu o mica deschizător unde existau și acolo grati.

- Bună dimineața raza de soare. Te simți confortabil? La auzul acestor vorbe tresar. Era el... omul negru.
Cat de confortabila ar putea fi o camera cu pereți din beton? Ce întrebare stupida.

- Văd ca nu ești prea vorbareata...sau încă nu ti-ai revenit complet... sau ești traumatizata. Of.. cred și eu..După câte prin care ai trecut... aproape mi se face mila de tine. Ti-a foame? Hmm.. presupun ca da. Uite aici niște mâncare. După ce zice ăsta îmi arunca ca la caini o bucata de pâine și niște feli de salam.
Speranța mea de a putea evada din acest coșmar murise. Nu mai speram nimic.. stăteam și mă gândeam la tot ce trăisem și îmi dădusem seama ca am fost cineva pentru prietenii mei, ca am trăit cum am vrut, ca mi-am făcut amintiri minunate și fac, de asemenea, parte din acestpmintirile prietenilor mei...
În gând îmi pare Mike și zâmbetul lui și ochii lui.. îmi era așa dor de el, dar și de Miranda. Începeam sa mă întreb dacă ei sunt ok.. Dacă își continua viața. ..Dacă îmi simt lipsa.. Dacă fac ceea ce își doresc... Dacă sunt liberi, nu ca mine închisă intr-o celula rece așteptând ca o minune sa se întâmple... Oare de ce sunt închisă aici? Ce am făcut? De ce mi se întâmplă totul mie?

Ușă celulei se deschide ușor.. parcă o face intenționat sa mă tina în suspans.. mă ridic în picioare tremurând de emoție. ..mai degraba de frica.. Inima mi-o ia din loc..
Când ușă se deschide complet.. pe ea e împins de care "omul negru" o persoana... mai degrabă un băiat....
Când persoana misterioasa se ridica.. și îi văzui chipul...Am încremenit. . Nu puteam sa cred..

- T-tu. Ce cauți aici? Mă bâlbâi eu încercând sa îmi dau seama de ce se întâmplă în jurul meu.