De la ură la iubire

Capitolul 39*

PERSPECTIVA LUI EMILY
Trecuse deja destul de mult timp de cand erau plecati, iar eu ma tot invarteam prin camera ca de nebuna.
Unde naiba este Jonathan?
Incepusem sa-l caut, caci intrasem in panică .Ii facuse tata ceva?
PERSPECTIVA LUI STEPHAN
Ma uimise băieţaşul acesta, aşa ca imediat dupa proba luata cu brio, il iau in oras să vorbim ca de la barbat la bărbat. Voiam sa vad ce fel de persoana e, daca pot sa stau liniştit, ca fiica mea o sa fie pe maini bune si ca isi poate intemeia o familie cu el.
Emy are deja o vârstă, eu deja sunt batran, trebuie sa incerc sa o asez la casa ei.

PERSPECTIVA LUI JONATHAN
Tatăl ei părea destul de ranchiunos si dur,însă după ce a aflat că am intenții bune cu fiica lui a fost precum un adolescent iesit la o băută. Îmi povestise cum copilărise Em,cum avusese câteva perioade ciudate,cu droguri,mașini,curse.Despre vremurile bune,cand Em era o copilă amuzantă, jucăușă, spontană, vorbăreață.
Em pe care o cunosc și practic intuiam ceea ce fusese.
Povestisem si despre copilăria mea,destul de interesanta,dar fără perioade ca ale lui Em,astfel arătând că eu mă prostisem ca adult. Însă acum cred ca și-a dat seama ca nu mai sunt acel John pe care îl ura fiica lui, cu acel John pe care fiica lui îl îndrăgea.
PERSPECTIVA LUI STEPHEN
Într-adevăr, Ed avusese dreptate.Era normal sa ma informez la început despre acest băiat,Ed spunandu-mi două variante ale acestui băiat. John,cel petrecaret si destul de neserios și John cel bun,atent,grijuliu.
Iar eu îl descoperisem pe cel in varianta pozitivă, John,băiatul potrivit pentru fiica mea,cel care are un licar in ochi atunci când o vede pe Em, John cel care o face pe fiica mea fericită.
De cum venisem la Academie,după acea întâmplare nefericită cu Em, am vazut-o schimbată, avea o privire angelică,iar cand il zărea pe acesta chipul i se lumina.
PERSPECTIVA LUI EMILY
În sfârșit după atâta timp a sosit și tata împreună cu John.Cand i-am văzut am rămas masca:aveau niste fețe degajate, vesele și dădeau într-una.
- Ce faceți voi?
- Bine, iubire, tu? Îmi zice tata
- Super, am fost la un pahar.Imi zice John.
- Ooo, Super! Spun uitandu-mă pieziș la John.
-Ok, va las copii, ne vedem diseară,mă duc să îl ajut pe fratele meu.Trebuie să începem să planificăm renovările academiei.
- Da,în primăvara le începem pe cele exterioare,Nu?
- Da,cele interioare încercăm să le începem imediat după plecarea voastră la munte.
- Perfect, abia astept să văd academia renovată.
După ce pleacă tata îl iau la rost pe John:
- Deci?
- Deci?
- Nu fă pe prostul, scuipă tot.
- Ce mai exact?
- Ce ați făcut împreună atâta timp?
- Am vorbit..
- Și...?
- Am trecut testul...
- Cee?
- 3 minute e un timp prea scurt, însă pentru tine a meritat.
- 3?!
- Da.Ce te mira atat?
- Aaa, stiam de un timp de 4,5 minute, în niciun caz de 3.Se pare ca tata e mai dur decât oricând.
- Important e ca am trecut si ca totul e bine.De acum încolo n-o sa ma mai simt rușinat in fața părinților tai, am aflat parerea tatălui tău despre mine.E de treabă.
- Știu, tata-i ca un prieten pentru mine, amicul cu care vorbesc tot felul de lucruri.Uitatul la stele, activitatea favorită.
- Ador asta, în zilele mele bune făceam asta cu tata. După a fost o perioadă mai dificilă, însă acum totul o sa revina la normal.
- Foarte bine.
- Hai în cabană, e prea frig aici.
Mergând spre cabană,chiar era frig, imi clantaneau dintii in gura, însă nu observasem asta, până când nu-mi zice John si imi da haina lui, lasandu-și una dintre mâini in jurul meu.
Ajunși în cabană ma pun in mijlocul patului si schimb canalele alandala...
- Ciocolată caldă?
- Daaa...minunată
-Ok, bezele?
- 3, te rog.zic ridicându-mă din pat.
Pop corn? Zic ridicând punga de pop corn la microunde si falfaind-o în aer cu un zâmbet de copil tâmp pe față.
- Perfect.
- Cașcaval sau sare?
- Cașcaval, bineînțeles.
Terminam amândoi în același timp și ne așezăm in pat.
Punem un film si începem vizionarea.
La un moment dat mâinile ni se ating si rămânem așa.Simt ca ridica privirea către mine și îmi ridic si eu privirea încet, rămânând cu privirea atintita asupra ochilor lui.
Il vad cum își apropie chipul de al meu, limitându-i gestul.In scurt timp ajungem cu chipurile lipite, respirația fiecăruia fiind neregulată, fiori trecandu-mă pe șirea spinării la contactul dintre buzele noastre.
Mana lui își face loc pe spatele meu,lăsându-ma ușor pe spate,cu el deasupra mea.
Mâinile mele devin stinghere si pornesc pe drumuri neexplorate pana acum.Pielea de pe spatele lui se simțea asa de bine sub atingerea mea, mâna lui imi atingea chipul cu mișcări fine și atente, buzele lui le frământau pe ale mele.
Devin mai jucăușă și-i fac niște mici urme pe gât,drept pedeapsă mușcându-mi buza de jos, făcându-și loc și începând un adevărat război pentru conducere.
Eu câștig de data asta, nemulțumitul făcându-și loc în pantalonii mei si începând să-și facă de cap.
Făcea așa numai să mă facă să cedez,însă nu îi merge. Încă nu știu cât de mult s-a schimbat așa că nu vreau să cedez, pentru a fi încă un nume pe lista celor ce a trecut prin patul lui.
Mă răsucesc,ceea ce-l face să își scoată mâna de unde nu avea voie și ceea ce-l face sa se bosumfle.
Il sărut si ma mișc lasciv deasupra lui, aplicandu-i același tratament. Îi desfac cureaua pantalonilor, după care dau de micul lui prieten. Îl ating ușor,căpătând un sunet de la posesor, după care mâna mea își face loc sub lenjeria lui ce devenise strâmtă, începând să capăt sunetele mult dorite de la John. Îi strâng membrul întărit, căpătând un geamăt de zile mari de la el. Și continui acest joc lasciv pana cand John cedează de la atâta presiune, știind că nu va căpăta deocamdată mai mult de atat de la mine. Îmi dă un sărut pasional după care pleacă la baie.
PERSPECTIVA LUJ JONATHAN
Imi place ca nu mai eram depărtati si reușisem să avem contacte de-a lungul acestor zile petrecute împreună. Azi am urcat o treapta, trecând la intimități, daca le pot spune astfel. Știam că nu e pregătită și nu voiam să o fortez,plus ca abia trecuseră 2 saptamani de la operația ei,asa ca sexul nu-l puteam lua in calcul,era un efort prea mare pentru ea. Ceea ce mi-a oferit a fost o surpriză, dar nu prea, pentru ca dupa aceea eu am avut de furcă cu prietenașul meu in baie.Era mai excitat ca niciodată, reușind abia într-o oră sa ies din baie.
Em era in pat si privea filmul sau mai bine zis sfârșitul lui...
Mă duc în pat și imediat ea împarte pătura cu care era învelită și-și așează capul pe umărul meu.
-Scuze...
- Pentru Ce?Zic pupandu-i fruntea.
- Pentru...și face semn către prietenul meu
- Nu-ai de ce să-ți ceri scuze, a fost minunat.ii spun oferindu-i un sărut, ea adapostindu-se mai bine la scorbură gâtului meu.
-Acum, la culcare!zice ea.
O iau in brațe și o invelesc mai bine, după care adorm.
Era un sentiment minunat atunci când o priveam cand doarme,cand o stiam lângă mine,cand stiam ca mai exista o speranță.

*
Trecuse încă o săptămână,o săptămână în care m-am mutat de la Em,pentru ca trebuia sa-mi respect cuvântul,plus ca Ed ceruse asta expre.
Mă întâlneam cu Em la cabană ei uneori,cand aveam timp,pentru ca acum luasem eu echipele ei,mă simțeam responsabil pentru tot ce ținea de ea.
Am mai avut unele intimități asemănătoare cu cele de dinainte, însă nu am sărit calul,deși o data era sa clacăm amândoi, însă mi-am dat seama la timp și ne-am oprit.
Totul era perfect, mă simțeam minunat si extrem de fericit alaturi de ea.Eram mai vorbăreț, cuminte și deja ii uimisem le ai mei cu schimbarea mea, sau mai bine zis Em îi uimise pe ai mei cu ceea ce făcuse din mine.
PERSPECTIVA LUI EMILY
Au trecut destul de repede aceste două săptămâni.Mai ales că John îmi umplea timpul si inima și mai ales stomacul.
Slăbisem enorm de când venisem la academie,iar după operație am fost cu încă câteva kilograme mai slabă. Asa ca in aceste 3 saptamani de cand am ajuns de la spital am fost coloșită,ghiftuita, scutită de antrenamente.
Am reusit sa revin aproape la greutatea mea inițială cu ajutorul marcării delicioase pe care o făcea John. Intr-o zi am stat la el in cabană și m-a surprins cu o cină gătită de el.Era delicioasă!!
Așadar, azi aveam consultul săptămânal si decisiv pentru vacanta ce urma să fie peste 3 zile. Dacă doctorul nu-mi dădea permisiunea să pot pleca în această excursie aveam sa stau acasa in pat, cu o cutie de înghețată in brațe și multe filme.
Deja mă simțeam mai bine si chiar voiam o excursie, aveam nevoie, deoarece aceasta excursie v-a avea in rol decisiv pentru relația mea cu John pe care nu stiam unde sa o situez.

PERSPECTIVA LUI JONATHAN
Eram in mașină, în drum spre spital. Săptămâna trecută medicul zisese ca Em se recuperase extrem de rapid. Cusatura se strânsese asa ca au putut sa-i scoată firele atunci. Urma era foarte putin vizibilă, probabil datorită faptului că nu făcuse niciun efort sau ca nu am lăsat-o să facă vrun efort.
Azi trebuia să ne zică doctorul daca e bine si daca poate sa vina in excursia de la munte.
Asta era ultima mea șansă, stiam deja a ce simt pentru Em,doar ea mai trebuia să și le clarifice, căci odată cu asta aveam sa-mi duc sentimentele si ceea ce vreau cu ea, la bun sfârșit.

*
Eram lângă ea si o țineam de mâna în timp ce doctorul îi palpa abdomenul.
După ce a examinat totul detaliat a trecut la subiect:
- Vrei sa duci elevii in excursie, nu?
- Da, merită, la cat efort au depus pentru concurs.
- Ok.
- Ce "ok"?
- Ok,te poti duce.
-Yeyy!!!zice luând în brațe medicul.
Mulțumesc!Mulțumesc!
Mulțumesc!Mulțumesc!

- Cu placere, însă...
- She....
- Nu ai voie mai mult de 4 ore in frig, trebuie sa fii bine îmbrăcată, sa manânci bine, consumi multe lichide, sa nu depui efort mare. Urci cu telescaunul, cobori cu sania, nu multe ture. Mersul prin zăpadă e obositor și presupune un efort considerabil.
- Ok! Zice putin mai nemulțumită.Multumesc mult!
- La revedere! Zicem noi si ne luam de mâna.
- Sa nu exagerați cu sexul! Ne zice in timp ce usile se închideau.
- Moorrr...zic și izbucnim amândoi în râs.

După ce am plecat de la spital am facut niste cumpărături si ne-am intors la academie sa le dam vestea cea bună tuturor.
Reacția a fost una extrem de buna, mai ales cea a elevilor, daca nu mergeam eu si John împreună cu alți profesori mai tineri, urmau să plece cu profesorul de mate ce avea 50 de ani și doamna de franceză de 45 de ani.
Anul acesta planuisem bine excursia, aveam un complex la dispozitie numai pentru noi, elevii or sa aiba numai supraveghetori tineri,eu, John,Kim,Kim, Jin,Maria,Mark si Josh. Având în vedere că mergeam in complex o sa luam doar 8 profesori la 500 de elevi, majoritatea fiind majori, astfel nefiind necesar sa luam un autocar numai de profesori.Doar 100 dintre ei erau minori, ei fiind din clasele de liceu.

Crăciun fericit! În sfârșit am reusit sa postez unul dintre ultimele capitole ale acestei cărți.Sper să-mi fiți alături pana la sfarsitul ei. ENJOY!😗