De la ură la iubire

Capitolul 32* "Un sarut "dragut"??

AniriAHT

PERSPECTIVA LUI EMILY

Dupa ce am zis ca sarutul meu cu John a fost "dragut " ,mai ca Stew a sarit pe mine :

-Cum dracu sa fie un sarut "dragut" ?

-Nu stiu ....mortii ma-sii ,nu ma mai stresa ,a fost un sarut ,l-am uitat si gata!

-Doar un sarut ,l-ai uitat??

-Daaa...

-Sa fim seriosi ,ai simtit ceva ?

-Ce ..scarba ,maybe...it's posible !zic razand.

-Em ...!!!!zice deja scos din sarite .

-Ok ,ok ,m-am simtit ciudat ,mult mai ciudat ca primul sarut!

-Ahaaa ,vezi aveam dreptate !

-Dreptate?

-Da !Aceea ca o sa te indragostesti de John !

-Viseazaaa!!!

-Ok ,poate nu esti indragostita ,insa nu ai cum sa negi ca il indragesti !

-E ok !

-Ok ,asta inseamna ca nu esti suparata pe el si ca o sa vorbiti voi mai multe diseara!

-Sa zicem!

-Ok ,deci ,te las ,sa mananci si sa nu te culci tarziu ,maine ai concursul !

-Da stiu .....naspa nu ?

-Stiu ca o sa te descurci ,doar esti sora mea enervanta si dificila! !

-Eu ,enervantta ??!!Dificila??

-PA ,Em!

-Hah...scapi ,doar de data asta !O sa purtam o discutie in legatura cu "dificila" de mine!

-Ok ,bye!

-Bye!

*

Dupa ce Stew mi-a adus mancare ,am lasat-o pe undeva ,abandonata ,caci numai chef de mancat nu aveam ,mai ales acum dupa tot "epilogul" tinut de Stew.Emotionant ,insa si motivant .

Trebuia sa "clarificam " cate ceva eu si John ,mai ales dupa acel mic ,micut ,mare ,sarut ...

Dupa ce m-am descotorosit de mancarea ce Stew mi-o pusese in brate ,am inceput ora :ultimele antrenamente ,zic eu ,decisive !Astazi trebuie sa-mi arate ca sunt pregatiti sa ne reprezinte scoala ,ca o sa castige si cel mai important ,faptul ca Academia v-a putea sa antreneze in continuare elevi ,sa-i transforme in niste adevarati oameni ,capabili de reusite in viata .

*

Pot sa jur cu mana pe inima ca azi a fost cea mai obositoare zi din viata mea ,poate ca au intervenit mici "inconveniente" sau din cauza ca au fost cele mai lungi antrenamente si mai dure ...

Cert este ca ,daca nu-mi aducea Stew mancarea aceea eram de mult lesinata .Oricum nici acum nu sunt cu mult mai bine ,sa zicem ca este ultimul antrenament ,iar eu stau intinsa pe o saltea certandu-mi elevii ca nu se misca mai repede .Aveam niste crampe insuportabile, asa ca am ales sa nu ma mai misc ,daca nu cumva doream o internare la spital din cauza durerii.

-Ok ,inca o serie ,dupa care sunteti liberi! le zic elevilor mei,din anul 3.

*

Terminasem de vreo 5 minute ,asta in cazul in care le tinusem un discurs incurajator pentru maine si bineinteles ,odihna binemeritata!

Iar ca tot venise vorba de odihna ,da ,mai trebuia si eu sa ma odihnesc ,daca maine nu cumva voiam sa mai ca un zombie ,sau chiar mai bine sa dorm bustean si sa nu mai ma trezesc pana ce concursul se va termine ::))( as vrea eu )