De la ură la iubire

Capitolul 38*

Perspectiva lui JOHN

Nu voiam sa-mi deschid ochii, crezand ca totul a fost doar un vis. Insa aud un mic mormait de pe umarul meu.
Te rog sa nu fie vrei pipita dn liceu, te rog ...stai, nu am baut, deci...?
Cand imi deschid ochii gasesc capsorul lui Em astupat de invalmasala aceea de par.
Ma simteam asa de bine ca eram cu ea, numai cu ea alaturi ma puteam simti implinit, ea v-a fi ultima femeie pe care o voi iubi, pentru ca va fi sotia mea!
Incerc sa ma ridic cu gândul ca pot sa-i aduc micul dejun. Ii ridic usor caputul,  si ii strecor cu grija o perna sub cap. Stramba usor din nas, insa nu pare sa fii fost deranjata.
Ma duc repede la cantina unde le pun pe doamne sa mi facă cateva felii de pâine prajita, sa-mi dea unt, dulceata, cateva fructe si doua cani cu lapte. Si cateva croissante,  caci ea le adora.
Ma intorc cat pot de repede in cabana caci cu tava aceea plina era cam greu si nu o gasesc pe Em.
-Em? Strig, vocea mea interioara fiind disperata.
-Da? Zice iesind din baie doar  într-un halat.
Huh, fiinta sexi ce esti.
-Micul dejun este servit! Zic făcându-i semn spre masa unde aşezasem tava.
Incep sa asez frumos farfuriile, dupa care o poftesc la masa.
Cred ca era lihnita, caci nici nu s-a mai schimbat ci a ramas in halatul ala ce-i descoperea periculos de mult pielea piciorului.
Primul meu mic dejun cu Em, primul din multele ce vor urma!
După masa o vad cum ia ceva din dulap si inlatura dintr-o singura miscare halatul, ramanand ïn lenjerie.
Prietenasul meu reactioneaza necontenit si mie mai ca-mi picasera ochii in gura.
Ma uitam ca boul la poarta noua!
Face intentionat sau chiar nu-si da seama ca e ca un pui in cusca unui leu?
Inconstientul ma conduce pana la ea, fiind imbracata acum doar cu un tricou.
O iau prin surprindere cand mâinile mele i se muleaza pe solduri si o intorc cu fata spre mine.
Imediat ii capturez buzele, icnetul de surprindere neintarziind.Ii apuc fesele in mâini, ea neezitând să-şi incolaceasca picioarele in jurul bazinului meu. Imediat ajungem in pat,  unde se da o adevarata lupta.
Nu se lasa usor, insa nici eu, nu cand ea ma stârnise!
Dupa lupta interminabila am ramas amandoi fara aer, dandu-ma de pe ea, odihnindu-mi capul la pieptul ei. Inima aceea, batea asa tare, semn ca simtea acelasi zbucium ca si mine la contactul dintre noi. Corpurile noastre reacţionau ca un intreg.
Era asa de bine langa ea, totul parea ireal, nu mai simteam nicio grija,doar liniştea mult  dorita.
Aproape ca atipisem cu ea in bratele mele, cand cineva da navala in cabana. Primul imbold e acela de a sari din pat, insa imi aduc aminte de nuditatea Emmei si nu voiam ca cineva sa o vada asa. Azvarl repede o patura peste noi, exact cand persoana aceea intra.
Hups... Am dat de dracu!
Tatal Emmei, un om dragut de la departare, fioros cand fata ei e in pat cu un barbat.
PERSPECTIVA LUI EM
Am vazut cum tata intra in cabana si eu eram cu John in pat. Am comis-o.
Insa ceea ce v-a urma v-a fi cu adevarat comic.
Tata ii face semn lui John din mana sa iese afara, acesta conformandu-se .Inainte sa iese imi arunca o privire gen:
"Adio iubirea vietii mele",insa mai mult arata ca un pui la abator.
...O sa fie amuzant.
Stiu ce facuse tata cand Josh era prietenul meu:il pusese la respect, il secase de puteri cu testul lui "acordul".Sa zicem ca daca voiai sa fi cu mine trebuia sa treci un test, maai ceva ca cel al armatei, acela putand fi considerat mic copil.
PERSPECTIVA LUI JOHN
Sa zicem ca am dat de dracu in persoana!
Unde era Stephen, tatal Emmei, cel pasnic si glumet?!
Acum zici ca e posedat.
Cand mi-a facut semn sa-l urmez, i-am aruncat o ultima privire Emmei ca de ramas bun. "Sa-ti aduci aminte de mine, intreg! " imi dicta subconştientul.
Il urmaream pe Stephan de vreo 1 minute, 10 minute in care am simtit ca ma conduce in iad!
Il urmaream fara sa zic vreun cuvant, până l-am văzut oprindu-se. Am privit împrejurul meu si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca am ajuns pe traseul de admitere al academiei.
Nu m-a dus in iad? Oo, poate nu e asa de rău precum credeam!
-3 minute! Striga impunator.
-Ce?
-Faci traseul in 3 minute, asta daca vrei sa vorbim, daca nu, Poti sa-ti iei audio de la tot!
Am dat de dracu! Îngân.
Aud imediat un fluierat in ureche, parca cineva impuscandu-ma. In secunda doi porneam in cea mai mare fuga pe traseu. Inima imi batea, mai ca voia sa iasa si gândul imi tot dicta
"NU TREBUIE SA O PIERZI PE EM! "
Traseul asta era mai greu decat atunci cand am intrat eu sau am innebunit?
Nu, probabil ca timpul, jumatate din cel pentrru admitere isi spunea cuvantul. Nu mi aduceam aminte sa fi reusit sa fac traseul in 3 minute, minim 4,insa trebuia sa reusesc!
Acum puteam doar sa sper ca maturitatea si antrenaamentele cu elevii isi vor spune cuvantul.

Deja imi simteam inima pulsand mai rapid decat trebuia si eram de abia la jumatatea traseului.

PERSPECTIVA LUI STEPHEN

Cand l-am vazut cu fetita mea in pat imi venea sa sar la gatu-i urmand sa il rad de pe fata Pamantului.

Insa stiam ceva de la Ed si vazusem si o schimbare in comportamentul lui Em, asa ca m-am gandit sa-i dau o sansa.Dar nu asa de usoara:avea de gand sa-l pun la o incercare mai grea decat a lui Josh,asa ca, daca lui i-am dat 4 minute,lui Jonathan ii dau 3,desi era aproape imposibil sa o faca,dar voiam sa vad cat de ambitios e si cat vrea sa lupte pentru fata mea.

*

Nu-mi  venea sa cred ochilor,era aproape de sfarsitul traseului si mai avea 10 secunde.El chiar v-a reusi sa bata un record ?Stai,recordul ca recordul,dar Em?El chiar o place pe Em si arata asta aici si acum.
PERSPECTIVA LUI JONATHAN

Cand simţeam ca puterile ma parasesc, vad ca mai am cativa metri şi termin traseul, aşa ca ma tin tare si maresc pasul din ultimele mele resurse de putere.
Inima imi pulsa nebuneşte in piept, dorinţa de a nu o pierde pe Em fiind motivul pentru care nu ma dadusem bătut.
În sfarsit, finalul traseului.
Imediat cum trec de asa zisul sfarsit al traseului, singurul lucru de care am fost capabil a fost acela de a ma punr direct pe pământ pentru a-mi regla respiratia.
Reusisem!
Chiar reusisem!!
Acum nimeni nu v-a mai putea sa mi-o ia pe Em!
Nimeni!
-Bravo! A fost bine, dar nu destul. Acum, hai, sa vorbim, tinere! Zice Stephan.
Sau poate nu reusisem?
Acum e acum! 

#editat

Buna! Știu că nu ne-am mai auzit de mult, însă am fost ocupată. Știu ca v-am ţinut puţin pe jar, insa noul capitol e gata.

Ţin sa va anunt ca "Din ura s-a născut dragostea " este pe final.
Mai sunt 5 capitole si s-a încheiat.
Pe data viitoare, dragilor!  :*