ți-am zâmbit

Zâmbet neînțeles

- Gata, Diana! Mai îmi faci multe poze? exclam nemulțumită către colega mea de bancă.

- Încă două. Zâmbește larg, cum o faci mereu! îmi indică aceasta.

Îmi dau ochii peste cap, dar zâmbesc imediat ce observ că tot insistă să privesc la cameră.

-Gata, șoptește Dia. Hai că ți le trimit pe Whapp. E bine?

Dau din cap afirmativ. Oftez, încercând să îmi închid ochii pentru câteva clipe. Îmi așez mâna dreaptă pe bancă în semn de pernă, punându-mi capul pe ea, vrând să privesc priveliștea de dincolo de geam. Din cauză că stau la perete, în a doua bancă, văd destul de bine la geam.

Înainte să îmi fixez privirea pe sticla geamului, mă uit la a doua bancă de la mijloc, deoarece este chiar în fața mea.

Sebastian, împreună cu colegul său de bancă râd cu gura până la urechi, uitându-se pe telefon. Zâmbesc larg și eu, încă privind spre ei, cu gândul că la fel fac și eu cu prietena mea Diana.

Pentru o clipa ochii mi se opresc pe Sebastian. Zâmbetul nu îmi dispare, imaginându-mi scenele vechi în care am stat cu Diana și ne-am simțit super bine. Sebastian se oprește brusc din râs, mutându-și privirea spre mine.

Se uita cam uimit și nu înțeleg de ce. Abia dupa cinci secunde îmi dau seama că încă zâmbesc la el.

Îmi ridic imediat capul de pe bancă, privind înainte, încetând să mai zâmbesc. Mă mai uit o data la Sebastian, care acesta nu mai are nici o treabă cu mine.

Mă ridic din bancă, spunându-i Dianei că merg până la baie să mă aranjez, aceasta urmându-mă îndeaproape.