Sunt inapoi, intre cenusiul peretilor, tremurand usor acum, cand sunt vitregita de caldura soarelui. Usa esta inchisa in spatele meu, ma intorc si incerc s-o deschid iar, dar nici nu clinteste...
Imi sprijin palmele pe lemnul scorojit si simt cum razele soarelui de partea cealalta inca se simt, cum parca incearca un cod morse cu fiecare particula a pielii mele. Imi retrag degetele ce par ca au asudat la atingere, doar ca sa descopar ca lemnul a devenit transparent, in forma mainilor mele. Doua amprente mari, de palme, de degete, cu incrustari unice si circulare ...care au topit lemnul pana l-au facut sticla aburita...
Imi mut causul palmelor acolo unde lemnul inca are esenta lui initiala, si incerc sa repet tot ce am facut, tot ce am gandit...in speranta ca macar voi face din usa asta...o fereastra. Dar nu se intampla nimic, au ramas doar ele doua, forme gemene si identice in oglinda....carare translucida ce-mi lasa ochii sa intrevada un pic din gradina inverzita, cerul albastru cu un soare galben ascuns dupa cateva crengi nestatornice...de deasupra unui leagan ce-si continua miscarea blanda, care face sa se razboiasca cu vantul, paginile unei carti uitate langa o perna....
Revin cu ochii in lungul usilor ce par sa ma astepte, in cate oare imi voi dori sa intru?! in cate oare imi voi fi dorit sa nu?!
Trec mai departe, aproape auzind murmurul frunzelor lasate in urma si ma indrept spre o alta usa. Imi pareau pana de curand toate la fel, si acum, parca nu mai e asa...
Sunt in fata uneia dintr-un lemn, fraged, mirosind inca a padure...cu suprafata zgrumturoasa si culoare nisipie...o deschid cu ochii inchisi.
(cititi ascultand melodia...)
Simt adierea unui vant si zgomote infundate in departare. Mirosul unei magnolii imi infioara narile, sau poate...e iasomie? Imi tin inca ochii inchisi, vreau sa vad mai intai totul fara sa privesc...
Sunt cufundata in ceva moale si aerul din jurul meu imi spune ca nu-s afara, desi undeva in apropiere se aude falfairea unei draperii. Sunt calda, dar nu de la soare, nici de la panza subtire ce ma impresoara...sunt calda de la greutatea ce-o simt presata usor de mine, cea pe care mi-am cuibarit-o, inlantuind-o c-o mana.
Caldura de piele si ritmul calm al unei inimi ce bate un tango potolit. Un zambet nestavilit imi inunda buzele....acum ...stiu.
Acum, cand infundat de departe se aude sunetul de vinil invechit din care rasuna un pian simplu, suplu, suav....stiu.
Deschid ochii si-ti vad umarul aplecat usor, conturul chipului afundat in perna, ridicarea usoara a respiratiei..si nu ma pot abtine... imi trec varful degetor pe pielea expusa, sa-ti tulbur somnul, sa visez ca ma visezi... Si-ti simt tremurul nespus, reactia nerositita ..ma stii, nu?! sunt eu...
Imi aplec buzele sa-ti simt caldura sub ele, sa-mi vibreze in ele ritmul alert al sangelui tau...in timp ce ma strang mai aproape de tine, in timp ce imi inchid ochii sa vad fara ei...dogoarea ta, moliciunea pernei, vantul ce susoteste cu matasea draperiei, pianul ce imi imbraca si brodeaza simturile...impreuna cu parfumul magnoliei noastre.
Retraiesc o amintire...visata.
Ma pierd, adorm...si-aud cum vantul supara fereastra care scartaie...lent si plangator...sau sa fie o usa?!....
CITEȘTI
Labirintul usilor sau Usile labirintului
Short Story"Because we do not know when we will die, we get to think of life as an inexhaustible well. And yet everything happens only a certain number of times, and a very small number really. How many more times will you remember a certain afternoon of your...
