Pariul

Cap. 1 - Regasirea

     -Jae Hee, tu esti? Chiar tu esti, Jae Hee?

     Imi auzeam numele strigat de undeva din spatele meu. Apoi am simtit o usoara apasare pe umar care m-a facut sa ma intorc. In fata ochilor mei aparu un vechi prieten. Desi anii si-au pus amprenta asupra chipului lui, era imposibil sa nu-mi recunosc vechiul coleg din liceu. Era persoana care de-a lungul anilor de liceu a fost singurul care m-a facut sa rad, chiar daca aveam sau nu chef.

     -Ya, Soo Hyun! Cum de te intalnesc aici?

     -Noona, chiar ma subestimezi.

     -Imi pare rau. Nu puteam fi serioasa, simpla lui prezenta ma facea sa zambesc.

     -Jae Hee, de ce nu vii sa te prezint prietenilor mei? Sa stii ca aici mai sunt si So Ra, Woo Ri si Tae Sang.

     -Voi ati pastrat legatura? Eu din pacate, dupa plecarea in America, am pierdut orice legatura cu toti.

     -Da, si cred ca si lor le-ar face placere sa te intalneasca.

     -Atunci sa mergem.

     Eram la un pas in spatele lui, lasandu-l sa ma duca la vechii nostri prieteni din liceu. Nu-mi venea sa cred ca erau si ei acolo. Acesta era grupul mult-cunoscut de catre toti elevii, dar si de catre profesori. Daca trebuia sa se organizeze ceva in liceu, fie spectacol, concurs sau primirea unei persoane importante, la noi se apela mereu. Dupa plecarea noastra, profesorii au continuat o lunga perioada de timp sa ne sune, traind cu impresia ca inca suntem elevi acolo si inca mai putem organiza ceva.

     De asemenea, eram uimita de faptul ca glumetul Soo Hyun ajunsese si el intr-un nivel social atat de inalt. Dupa spusele lui, inainte dorea sa nu aiba de-a face cu oameni „superficiali si care se folosesc de banii parintilor sa iasa bine din orice situatie”. Dar se pare ca mica afacere pe care si-a facut-o in ultimii ani da roade si acum isi poate permite sa vina la o petrecere privata.

     Grupul lui Soo Hyun era strans intr-o camera relativ spatioasa in care se aflau mai multe canapele in jurul unei mese mari pe care se aflau diverse bauturi. Se pare ca abia venisera si ei si doreau sa se distreze.

     -Putina atentie, va rog. Vreau sa v-o prezint pe Jae Hee, vechea mea colega de banca din liceu si cea care ne-a facut pe noi, pe So Ra, Woo Ri, Tae Sang si pe mine un grup.

     Ceilalti trei au sarit ca arsi cand m-au vazut si au venit spre mine cu pasi grabiti. Am avut parte de o imbratisare de grup in care am crezut ca ma sufoc, apoi fiecare m-a imbratisat, parca unul mai mult decat celalalt. Nu crezusem pana atunci ca le-am lipsit atat de mult.

     -Buna ziua, sunt Jae Hee. Ma bucur sa va cunosc, le-am spus celorlalti care inca nu ma cunosteau. Am luat loc langa fete si mi s-a oferit un pahar de cocktail. Arata atat de bine incat mi-era si mila sa-l beau, dar gustul era si mai bun, asa ca in scurt timp disparu din pahar.

     -Eu propun sa facem ceva sa nu ne plictisim, zise Tae Sang. Fiind vineri seara, ce spuneti de un joc la care pedeapsa sa fie sa se bea un pahar din bautura care urmeaza in meniu, ce spuneti? Daca e slab alcoolica bautura, e norocul lui, daca nu…

     Fara sa stea sa se gandeasca prea mult, cei din jurul meu au spus „da”, iar singurul lucru pe care il puteam face era sa fiu si eu de acord. Jocul incepu, iar pedepsele veneau una dupa alta pentru pierzatori. Scor-recordul il detinea Soo Hyun. Saracul, nici nu-mi dau seama cum de putea pierde asa. Era foarte bun in liceu la jocuri care se bazau pe noroc sau intuitie. Oare o facea intentionat?

     -Acum, o pedeapsa pentru Jae Hee. Este de fapt un pariu. Eu pun pariu cu tine, continua sa spuna Soo Hyun, pe o cina platita de pierzator: daca reusesti acum sa cuceresti primul barbat care iti iese in cale cu atitudinea ta sexy, eu iti fac cinste maine seara cu cina, dar daca nu reusesti sa il cuceresti, imi faci tu mie cinste cu o cina. Bine?

     -Stii ca nu refuz o astfel de provocare. Fie, punem pariu. Si vei vedea ca voi castiga.

     -Asta ramane doar la mana norocului, eu nu as fi asa de sigur, incerca Soo Hyun sa ma descurajeze.

     Am iesit amandoi din camera, el tinandu-se cu greu pe picioare din cauza paharelor cu alcool pe care le-a baut. Am aruncat o privire in jurul nostru, iar langa bar era un barbat care isi savura linistit paharul cu whisky.

     -Vezi… vezi acel barbat? zicea printre pauze Soo Hyun. Pe acela sa… vreau sa-l cuceresti pe acela. E singur, probabil ca nu e cu iubita sau poate ca nu are iubita, deci ar fi o tinta buna.

     -Sper ca nu l-ai ales pentru ca il cunosti si are iubita, ceea ce ar insemna ca ma va refuza, adica inseamna ca eu iti voi fi datoare cu o cina.

     -Uneori esti prea desteapta, incerca sa glumeasca el. Dar nu, nu stiu cine e. Nici macar nu ii vad fata, e cu spatele, deci…

     -Bine. Fii atent aici. Voi castiga pariul.

     „Bine, hai sa dam tot ce avem mai bun din noi si sa il cucerim. Sau macar sa para asa… Trebuie sa castig pariul, nu?”, imi ziceam ca incurajare. Dupa ce mi-am netezit putin rochia si mi-am aranjat bratara de la mana, am respirat adanc si am incercat sa iau o atitudine misterioasa si sexy. Am pasit increzatoare pana la bar, si acolo, fara sa ma uit la tinta mea, am cerut un pahar de vin rosu. Stateam rezemata de marginea barului, la nici 10 cm de tinta si totusi, nu-mi venea nimic in cap, nicio replica cu care sa-i atrag atentia. Ar fi fost patetic sa-l abordez pur si simplu. Poate ca daca faceam asta imi semnam singura ordinul de esec; m-as fi putut face usor de ras. Am continuat sa stau acolo, chiar si dupa ce barman-ul mi-a adus bautura ceruta. Luam guri mici din vin, incercand sa prelungesc momentul.

     -Nu doriti sa luati un loc? Stati in picioare de ceva timp, mi s-a adresat tinta.

     -Nu mai stau mult, dar mutlumesc.

     Dupa acest schimb de doua replici, s-a lasat intre noi iarasi acea liniste straina. Ce i-as mai fi putut spune? „Stii, spune-mi ce crezi de rochia mea.” si apoi sa fac o piruieta si „din greseala” sa cad, lasandu-l pe el sa ma ajute sa ma ridic? Nu, la ce-mi e mintea?

     Nici nu am apucat sa-mi termin firul gandului sau vinul din pahar, ca cineva m-a tras inspre el sau ea – caci inca nu stiam cine era – si am varsat vinul ramas undeva in jurul meu. Totul a fost asa de rapid incat nu mi-am putut da seama de nimic.