Pariul

Cap. 4 - Ca in vechile timpuri

In masina, Soo Hyun era foarte tacut. Ma enerva linistea aceea fortata. Conducea fara viteza si nu ma privea.

     -Esti culmea, am rupt eu tacerea. Ziceai ca-mi vei explica.

     -Nu e nimic de explicat.

     -Iar esti secretos.

     -Nu sunt… Bine, uite cum sta treaba. Tata a inselat-o pe mama acum ceva timp si de atunci mama e mereu suspicioasa. Desi e interpretabil, caci nu a facut-o chiar asa, de buna voie. Era la o intalnire de afaceri si trebuia sa semneze cu cineva, iar pentru a fi impresionat, cei care asteptau semnatura au crezut ca ar fi bine sa-i aduca pe una sa… stii tu… cam asa fac cei din ziua de azi pentru a fi siguri ca au colaboratori si parteneri de afaceri. Mama a aflat si apoi s-au certat, iar cand ea l-a intrebat daca i-a placut a zis si el la nervi ca da. Si de aici toata povestea si acum nu era clar cand vor divorta.

     -Barbatii astia…

     -Hei, nu a fost vina tatalui meu! Tampitii aia cu afacerea lor de doi bani care sunt disperati dupa bani au avut nevoie de tata si au adus-o pe aia in patul lui. Aa, si stii cine e fiul celui care i-a facut tatei asta?

     -Cum e posibil sal cunosc?

     -Oo, dar il stii foarte bine. Tinta noastra…

     -Tinta e fiul aluia?! am exclamat, neputandu-mi ascunde uimirea.

     Coincidenta sau nu, tocmai cand vorbeam de el, telefonul imi suna si a apeluri si a mesaje, si toate erau de la el – Chun Sik aka Tinta. Am citit fugitiv primele 2 mesaje in care scria „Unde esti? Stiu ca am intarziat putin, dar am avut o intalnire de afaceri.” Sau „De ce nu raspunzi la telefon? Te voi astepta.” Fara sa vreau am gandit cu voce tare:

     -Omul asta e nebun?!

     -Cine e nebun? Tatal lui sau el?

     -Nu. Soo Hyun, te rog sa ma lasi la restaurant. Am uitat sa iau ceva de la ruda mea.

     -Vrei sa te astept?

     -Nu este nevoie. Ai treaba. Eu ma descurc apoi singura.

     -Bine, cum vrei tu.

     Dupa ce am ajuns, i-am spus cateva cuvinte incurajatoare pentru ceea ce se intampla intre parintii lui si m-am autoinvitat la cina la el acasa, pentru a putea vorbi cu parintii lui, caci ei mi-au fost ca niste parinti si mie pana sa plec in America si inca ii consideram a doua pereche de parinti.

     Am asteptat sa dispara in zare masina lui Soo Hyun apoi mi-am dat cu mana prin par repede sa mi-l aranjez, desi ramasese aranjat de la filamrea de adineauri. Am intrat in restaurant si, inainte sa mai fac vreun pas, am privit in jur sa vad daca era si la ora aceea inca acolo. Si l-am vazut. In partea dreapta a restaurantului era el, asezat la o masa cu o groaza de hartoage in fata si un laptop. Lucra de zor si din cand in cand se mai uita pe fereastra pierdut. Apoi se uita si la usa si ma zari. Cand privirile ni s-au intalnit, mi-a zambit atat de frumos ca m-a trecut un fel de fior pe sira spinarii si simteam ca nu mai pot respira, in piept nemai putand sa mai intre aer. Privirea lui imi facu pasii sa se indrepte catre el. M-am asezat pe scaunul liber.

     -Cu ce vrei sa te servesc? Desi tu ar trebui sa-mi faci mie cinste cu ceva, caci te-am asteptat atata.

     -De ce m-ai asteptat?

     -Pentru ca stiam ca ai sa te intorci, mi-a spus el simplu si cald.

     -De unde stiai ca o sa ma intorc? Daca nu mai veneam? Stateai aici pana imi faceam aparitia?