Pariul

Cap. 6 - Cine sunt eu pentru ei?

     -Soo Hyun? Ce cauti aici? am intrebat eu frenetica, ramanand in aceeasi pozitie.

     -Nenorocitul… a zis el aproape fara sa-l aud.

     Nu i-a trebuit mai mult de cateva secunde sa ajunga langa noi si sa-l ia pe Chun Sik de guler. Se priveau provocator – nu acel gen de provocator erotic, ci provocator de lupta. Eram speriata ca din moment in altul ar putea incepe o incaierare intre ei. Desi amandoi erau la costum, frumos aranjati, nu imi era imposibil sa-i vad batandu-se in camasa si pantalonii costumului.

     -Soo Hyun, te-am intrebat ce cauti aici, am repetat, sperand la un raspuns. M-am indepartat usor de Chun Sik, privindu-l mereu in ochi. A inteles ce voiam sa-i spun vizual, asa ca nu a opus rezistenta.

     -Cred ca mai bine as pleca, a zis Chun Sik.

     Spre mirarea mea, nu a plecat pur si simplu. M-a pupat pe obraz, apoi mi-a dat o inbratisare lunga si abia apoi s-a urcat in masina. Toate astea au fost privite de Soo Hyun, spre disperarea lui. Dupa ce a fost sigur ca Chun Sik a plecat, m-a prins de antebrat si aproape la propriu m-a tarat dupa el in casa mea – da, hilar, in casa mea.

     -Ce-ai patit?!

     -Tu ce ai patit! Ti-am zis sa nu te vezi cu ala.

     -Dar ce are el? Am pus pariul, ai uitat? Trebuia sa-l cuceresc si tu mi-ai stricat si de data asta planul.

     -Ti-am stricat planul? a zis pe un ton ironic Soo Hyun. Pariul era sa-l cuceresti, nu sa-l saruti! In plus, eram prea beat ca sa vad fetele celor din jurul meu. Daca eram mai treaz cu siguranta nu te-as fi pus sa-l cuceresti pe el.

     A accentuat cuvintele „cu siguranta” si „el” in asa fel incat ai fi crezut ca le-a scuipat, nu ca le-a zis.

     -Si dupa ce va sarutati in fata casei tale ce urma? L-ai fi invitat inauntru si v-ati fi facut de cap? Eventual mai aduceai si niste artificii tabloului: vin – ca tot din cauza asta v-ati imprietenit-, lumanari, petale de trandafir. Sau nu, era bine si asa cum era casa ta. V-ati fi trantit pe toti peretii sarutandu-va si apoi ajungeati in pat si…

     Dar nu a apucat sa mai zica ceva, nu l-am lasat. I-am dat o palma sonora peste obraz de i s-a inrosit imediat. O merita. Devenea un magar.

     A privit cateva clipe in pamant, in directia in care ii lasasem eu capul, apoi m-a privit direct, sagetandu-ma cu privirea. In ochii lui puteam vedea mai multe lucruri: nervi, parere de rau, pasiune si chiar si durere. Incercam sa-i rezist. Acest lucru mi-a amintit de liceu cand… liceul… acel moment… da! Chun Sik avea dreptate! El era Eric. Imi aduc aminte de acel moment si semana acest Chun Sik cu acel Eric.

     Clopotelul suna de pauza, ultima pauza din acea zi. Soo Hyun era undeva la umbra, in curtea scolii, alaturi de Eric. Ma indreptam spre ei, cand dintr-o data Soo Hyun il loveste puternic pe Eric de cade jos. Nu riposteaza. Ramane acolo, iar eu raman pe loc, uimita de cele vazute. Niciodata Soo Hyun n-a fost agresiv in fata mea. Nervos da, dar acum era prima oara cand il vedeam agresiv.

     Il impingea pe Eric in genunchi cu talpa lui si isi tinea mainile in buzunar. Avea o fata aroganta si impunatoare. Eric doar privea in jos. Soo Hyun l-a luat de guler si l-a ridicat ca sa-l priveasca in ochi. Apoi iar l-a imbrancit sa casa.

     Nu mai puteam suporta sa vad asta. Am grabit pasul si am ajuns langa el, apoi din instinct i-am dat o palma. A privit cateva clipe in jos, apoi m-a fixat cu o privire pe care nu o puteam defini. Incerca sa-si gaseasca cuvintele. Probabil nu se astepta sa-l palmuiesc sau pur si simplu sa apar de nicaieri.

     Incercam sa-i rezist, dar simteam ca acea palma mi-a consumat toata energia.

     -De ce ai facut asta? a intrebat Soo Hyun prima oara inexpresiv? De ce? DE CE?! Tipetele lui m-au inspaimantat, dar nu m-am clintit.

     -Dar tu? De ce faci asta? De ce? am zis eu incercand sa-mi pastrez firea.

     -Jae Hee, te rog sa nu te bagi.

     -Dar e prietenul tau! De ce dai in el?

     -Am zis sa nu te bagi!

     Continua sa tipe la mine si toata energia lui negativa care mi-o transmitea se transforma la mine in frica… in lacrimi. Am lasat cateva lacrimi sa-mi curga pe obraji. Soo Hyun a observat asta. Si-a muscat usor buza inferioara si apoi a plecat fara sa mai zica un cuvant.

    

 

     Nu se schimbase prea mult. Aceeasi reactie a avut-o cand l-am palmuit si atunci si acum. Si da, Eric avea dreptate. Soo Hyun se simtea superior lui si probabil a avut dreptate in tot ce a zis (Chun Sik).

     -E a doua oara… cand ma palmuiesti, a zis Soo Hyun, parca tragand afara cuvintele.

     -E a doua oara cand o meriti.

     -De fiecare data din cauza aceluiasi tip.

     -Nu, Soo Hyun. De fiecare data din cauza ta.

     -A mea? Spune-mi, Jae Hee, cu ce am gresit cand am vrut sa apar o persoana draga mie de un nemernic?

     -Si cine e persoana draga si cine nemernicul?

     -Nu te face ca nu stii. E foarte clar. … Daca nu ai fi fost tu cea care mi-a dat palma, ti-as fi intors-o.

     -Chiar daca era tot o fata?

     -Chiar daca.

     -Ai devenit o bestie.

     -Nu. Am devenit un supravietuitor.

     -Daca asa arata supravietuitorii, atunci te rog sa pleci, caci nu vreau sa vad unul.

     Am dat sa-l conduc catre usa. Eram in spatele lui la nici un metru. Paseam ritmat, o data cu el. Dar cand a ajuns la usa, a intredeschis-o si apoi a inchis-o. S-a intors val-vartej catre mine si m-a sarutat ca un disperat – caci asta si era, un barbat disperat. Fara sa-i intorc saruturile, l-am lasat cateva clipe fara sa reactionez, apoi incercam sa-l inlatur de langa mine. Dar mereu cand reuseam sa il indepartez, venea din nou, obligandu-ma sa ma lipesc si mai mult de perete. Sarutarile lui continuau, dar nici eu nu ma lasam mai prejos. Intr-un final am reusit sa-l indepartez de tot, iar el rasufla greu.

     -Iesi.

     -Lasa-ma sa-ti explic…

     -Am zis sa iesi.

     -Dar eu…

     -IESI!

     Ca si cum ar fi vrut sa spuna din priviri „Bine, ies.”, doar m-a privit si apoi s-a facut nevazut dupa usa. Eu am cazut langa perete, incercand sa-mi pun in ordine gandurile. Cum de s-a ajuns pana aici? Cine era de fapt Soo Hyun? Ce eram eu pentru el? Dar pentru Eric?... pardon, pentru Chun Sik. Dar pariul? Cred ca nu mai e valabil.