1.Ashley

23 0 0
                                    

Fac 15 minute până la şcoală.Trec prin faţa caselor vechi în care locuiesc foştii mei prieteni şi încerc ca de obicei să nu mă gândesc la ei.Am refuzat din nou oferta fratelui meu de a mă duce la şcoală cu maşina.Îmi place să merg pe jos deşi sunt de fiecare dată năpădită de amintiri,acum patru ani eram o altă Ashley.Mergeam la şcoală râzând cu prietenele mele gândindu-mă că toată acea tristeţe pe care o vedeam la televizor în unele filme nu există,nu credeam că poţi să ai inima frântă.Aud în spatele meu râsul celorlalte fete ce locuiesc în cartier şi mă trezesc la realitate iuţind pasul.Nu vorbesc cu nimeni înafară de profesori şi am redus la tăcere orice încercare a celorlalţi de a comunica cu mine.Pur şi simplu nu mai îmi pasă ,am alte lucruri la care să mă gândesc şi nu vreau să târăsc alte persoane în problemele mele.

**

-După cum vă spuneam ,aceste plante au multe întrebuinţări în viaţa noastră.Puteţi să vedeţi în aceste imagini.....vocea doamnei Davis s-a estompat încet eu începând să scriu nişte nume pe o coală albă de hârtie.

De trei ani am un singur subiect de studiu în minte,acela fiind găsirea omului care mi-a distrus viaţa.Am făcut numeroase cercetări şi am intrat în contact cu tot felul de persoane dubioase dar totuşi nu am ajuns la un rezultat satisfăcător ,încă.Probabil că fratele meu m-ar ucide dacă ar ştii însă cred că el e de părere că sunt doar o adolescentă obişnuită cu sechele după tragedia care ne-a distrus familia,justificând astfel comportamentul meu.De doi ani mă aflu sub tutela lui şi locuim în vechea noastră casă .Numai noi doi ,singurii rămaşi din familia Anderson.

-Domnişoară Anderson ,aţi putea să îmi spuneţi o plantă medicinală ,de preferabil una pe care o cunoaşteţi?Vocea doamnei Davis m-a făcut să tresar şi să ridic capul oarecum uimită.De obicei profesorii mă lasă în pace ,însă ea insistă să spun ceva aproape la fiecare oră de biologie pe care o avem.

-Cimbrul,am spus cu o voce răguşită,toată lumea devenind brusc atentă. Este eficient în combaterea oboselii.

-De asemenea ,alungă deprimarea,foarte bine Ashley ,încearcă să te concentrezi .

-Da ,doamnă.

***

După şcoală merg ca de obicei la Logan.El este prieten cu fratele meu şi de asemenea un fost militar.Cariera sa s-a terminat foarte devreme din cauza unui accident ,iar el a revenit astfel acasă şi a rămas totodată fără loc de muncă.Fratele meu l-a convins,în urma insitenţelor mele, să mă înveţe să mă apăr şi să trag cu arma.Deşi am crezut că în primele zile mă va da pe uşă afară după numai zece minute ,acum,după doi ani de antrenamente aproape zilnic, e nerăbdător să trec pe la el şi să mă înveţe ceva nou.Nu ştiu cum să definesc relaţia noastră ,e un fel de frate mai mare şi ţin la el mai mult decât las să se vadă.

Am ajuns în curtea lui îngrijită,unde nu ai crede că locuieşte doar un tânăr singur de 25 de ani ci o familie mare şi fericită.Poate cândva aşa era ,trecutul este însă dureros şi nu am încercat niciodată să îl răscolesc pe al altora.Între noi este un fel de înţelegere nescrisă,nimeni nu vorbeşte despre trecut.Înainte să apăs clanţa ,uşa s-a deschis,iar Logan a apărut în prag.

-Ai întârziat!spune el încercând să pară supărat.Nu îi pasă defapt la cât vin,dar face acest program pentru că îi este dor de viaţa militară.

-Ştiu,nu se va mai întâmpla,am spus maşinal .

-Nu se va mai întâmpla........,spuse el aşteptând să termin ,ştiam ce vroia să spun dar m-am hotărât să fac pe proasta.

-Nu se va mai întâmpla,Logan?

-Nu,nu Logan,trebuie să spui domnule,tinerii din ziua de azi nu mai au respect.

-Eşti doar cu 8 ani mai mare decât mine ,am spus dându-mi ochii peste cap.

-Las-o baltă,intră,avem mult de muncă.

****

Peste două ore mă aflam în maşina fratelui meu şi mergeam tăcuţi spre casă.

-Cum a fost azi la şcoală?mă întreabă Josh încercând să converseze cu mine.

-Ca de obicei ,nimic fascinant.Aveam capul lipit de geam şi de abia mormăiam.

-Mergi la petrecerea lui Rachel ?

Rachel a fost una dintre cele mai bune prietene ale mele ,înainte de accident.

-Ştii bine că nu .

-De ce nu mai vorbeşti cu ea ,Ash ?Mi-a spus că te-a invitat,nici nu ai răspuns la mesaj.

-Nu vreau să merg,nu o să mă simt bine.

Am intrat în casă tensionaţi ,eu dorindu-mi doar să fug.

-De ce nu mai vorbeşti cu nimeni ?Ash ,lasă lumea să se apropie de tine.

-Te rog ,nu deschide subiectul.Am fugit sus în camera mea şi am închis uşa.Amândoi ştiam că nu o să ies de acolo decât a doua zi dimineaţa.


Captivă în trecutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum