JOSEPHINE

Jim?

"Jeff...chiar nu e un moment bun...da-mi timp! Atat iti cer!" Spun si trec pe langa el,cu Meg in urma mea. Mi-am intors privirea si l-am vazut in ultimul mod in care puteam sa mi-l imaginez. Statea cu capul in jos,intors cu spatele la mine,cu pumnii inclestati,iar muschii incordati i-i se puteau vedea,datorita tricoului pe care il purta.

Era nervos si... trist? Se pare ca nu a mai fost refuzat pana acum. Nu stiu ce sa cred despre acest Jeff... Chiar daca mi-a povestit despre  tot trecutul său,nu inseamna ca pot avea incredere in el... Plus ca ne cunoastem doar de doua zile. Stiu ca nu a fost deloc  frumos ceea ce am facut dar,deja am spus-o. Si nu pot da timpul inapoi.

Meg mergea langa mine,aruncandu-mi priviri curioase si usor confuze. Si eu eram confuză. Dar sa recunoastem,nici o fata nu ar iesi la o intalnire cu un baiat pe care il cunoaste doar de doua zile. Doar in cazul in care e Harry Styles. Dar altfel nu. Cel putin eu procedez asa. Am ajuns langa dulapul meu galben,deschizandu-l lenesă. M-am uitat pe orarul de pe uşiță si am vazut ca avem istorie. Imi place materia aceasta. Mi-am luat un caiet,un pix si cartea si am fugit catre clasa,singura,cand clopotelul anunta-se inceperea celei de-a doua oră. Am intrat in clasă si m-am asezat pe al treilea scaun de la fereastra. Imi place sa privesc natura. Imi place sa observ cele mai mici detalii ascunse de Mama Naturii. Ador sa scriu si sa schițez anumite peisaje,care mă fac sa stiu ca sunt vie,si sa uit pentru cateva momente ca sunt in aceasta lume. Inconjurată de oameni răi,neintelegători,care iti vor răul. Bineinteles ca exista si altfel de persoane,mai blânde si iubitoare. Cum ar fi mama si Meg.

Mi-am luat privirea de pe geamul deschis,aerul fiind proaspat si umed dupa o ploaie linistitoare. O adiere de vand imi daduse cateva suvite din parul meu,intr-o parte,facandu-ma sa zambesc sub razele soarelui care băteau perfect pe fata mea. Clasa era pe jumatate goală. Erau cateva banci din spate care erau libere. Mi-am verificat telefonul cand l-am simtit vibrând,si am observat ca am un mesaj de la mama.
Intarzii azi,ajung mai pe seara,ai paste in frigider si cativa bani pe masa in cazul in care vrei sa cumperi ceva. Te iubesc!

Ah,mamă,daca ai stii ce mi-i se intampla la scoala,nu ai mai fi asa de blândă. Zambesc de cand am citit cuvatul 'paste'. Bunica adora pastele. Mereu ne servea cu paste cand mergeam la ea in vizită. Mi-e dor de ea... Imi ridic privirea,si văd vreo şase baieti si trei fete,toti imbracati in negru,intrand in clasă. Printre ei,il  observ si pe Jeff. Stiam eu ca nu trebuie sa am incredere in el. Am auzit de la o colegă,ca elevii cu care Jeff stă acum,se drogheaza,beau si merg mereu la petreceri.

Peste cateva minute profesoara de istorie,intră zambindu-ne cald,asezandu-se la catedră.

"Astăzi vom vorbi despre Romania!" Spune fericită,chicotind. Iubesc România. Mama e de origine româncă,si mergeam acolo in vacantele de vara,cand inca stateam in Anglia. Mergeam cu parintii mei. Eram fericiti. Trei luni doar noi trei,bucurandu-ne de aerul românesc.

"România este o țară minunata. Punctele de relief sunt încântătoare . Dealuri,păsuni,munti,toate sunt inzestrate cu daruri de la mama natură. Râurile si izvoarele sunt curate ca lacrima,apa fiind cristanila,  rece,binefăcătoare. Dealurile sunt acoperite de iarba verde,primavara si vara. Toamna,covoare de frunze de toate culorile sunt asezate peste cararile padurilor. Pasunile sunt pline de fructe si legume,porumb si orez,toate fiind recoltate. Iarna,crestele muntilor sunt acoperite de straturi groase de zapadă,pufoase si albe ca spuma lap-"  Este intrerupta de o voce groasa si ragusita.

"Da,bla-bla,Romania e mirifică,ce sa zic. Dar toti stim ca oamenii de acolo sunt niste nenorociti fara scrupule care nu fac altceva decat să se ciondăneasca până mor!" Spune bătând palma cu unul dintre prietenii lui.

Ma gasesc sa-l intrerup,si sa nu-i dau satisfactia de a vorbi asa despre tara mamei mele. "Eu am avut ocazia sa descopăr România,si este o tară foarte frumoasă si interesanta. Doar ca alti nu au aceleasi gusturi." Spun zambind,facând apropo la cele spuse de Jeff.

"Povesteste-ne cum este aceasta!" Spune profesoara zambind.

"Păi,aveti dreptate in privința formelor de relief,sunt fantastice. Doar ca nu am mai fost in România de cativa ani,si cred ca acestea s-ar putea sa se fi schimbat. Obişnuiam sa merg cu parintii mei in fiecare vară in România,la parintii mamei mele,deoarece ea este de origine româncă. Doar ca acum nu prea am mai avea de ce sa mergem. Poate doar la alte rude ale mamei,daca ma intelegeti." Spun si zambesc trist,amintindu-mi de bunicii mei.

"Am putea sa organizăm o excursie in România. Clasa noastra ar putea merge o saptamana acolo,pentru a trăi experiente noi. Ce ziceti?" Spune profesoara incă zambind,entuziasmata.

Se aud tot felul de idei,la adresa excursie,iar eu stau si privesc in gol,zambind ca un copil cand primeste vată pe băț. Ma uitam la toti cum povestesc,si isi dau cu parerea,dar cand privirea mi-a cazut pe Jeff,acesta se uita la mine,nefiindu-i ruşine cand privirea mea,a intalnit-o pe a sa. Eu,pe de alta parte,mi-am intors atentia catre profesoară,simtind cum sangele imi urca in obraji.

După ce toti au fost de acord sa plăteasca o anumită sumă de bani,clopotelul a rasunat in toata scoala. M-am ridicat incet,dupa ce aproape toata clasa a iesit,deoarece eu ies printre ultimii,si mi-am strâns lucrurile.

"Deci,sa inteleg ca esti pe jumatate romancă?" O voce groasa si ragusita se aude in spatele meu. Nu m-am intors,stiam deja cine e. Am continuat sa-mi strâng lucrurile,ignorandu-i intrebarea.

"Ascultă,fetiță mică ce esti,fi ascultatoare,cum esti de obicei si raspunde-mi!" Spune si ma intoarce catre el.

M-am uitat cu silă la el dupa care i-am raspuns. "Da,ai vreo problemă?"

"Stiam eu ca esti o nenorocită,acum am si dovada. Toti romanii sunt infec-" Nu l-am lasat sa raspunda si am tras o palma peste fata.

"Sa nu indraznesti sa mai spui ceva la adresa mea,sau sa ma atingi. Doar sunt infectă,nu?" Spun cu un zambet larg,mandră de ce am facut. Mi-am luat lucrurile si am plecat catre dulapul meu. Le-am bagat inapoi,dupa,mi-am scos telefonul,pentru ca nu aveam ce face. O mana rece se pune pe umarul meu,facandu-ma sa tresar. "Nu ti-am spus sa nu mai p-" Vroiam sa spun,dar m-am oprit cand i-am vazut chipul frumos al lui Jim. Trasaturile fine ale fetei,ochii albastrii si parul blond si ravasit,m-au facut sa uit de toate intamplarile de azi. După cateva secunde de holbat la chipeşul baiat din fata mea,i-am sarit in brate,bagandu-mi capul in scorbitura gatului său,zambind copilareste.

"Mi-a fost dor de tine,fraiero!" Mormaie in parul meu.

"Si mie,fraiere!" Spun.

"Sunt si eu aici!" Spune Meg,iar noi doi chicotim.

"Mergem la masă? Mi-e foameeee!" Se vaită Jim,iar noi doua râdem.

"Tie mereu ti-e foame!" Spune Meg.

"As putea sa te mananc!" Spune Jim,iar prietena mea,stătea inghetata in locul ei.

"Haide Meg,stii ca nu vorbesc normal cand mi-e foame!" Spune,si ne trage de maini pe amandoua,târându-ne spre cantină.

______________________________________

Ce faceti gogonelelor? Da! Sunteti niste gogonele:)).
Imi pare rău ca nu am mai postat de aproape 3 saptamani. Nu aruncati cu rosii in mine. Stiti ca lenea e cucoana mare?:))
Sper sa va placa! Va iubb♡♡=)).
La media e Jim!♡