Interzis

#8

《O saptamana mai tarziu》

《Marisa》
|15:50|
Ma grabesc,la 3 trebuia sa fiu la Elena si deja am intarziat.
Dupa sedinta m am apropiat intr un fel de ea.Mi a promis mai multe colaborari, spunand ca am talent si ca o sansa ca asta apare o singura data in viata. Am decis sa n o ratez si sa profit. Elena m a ajutat foarte mult saptamana asta. Si cu pozele pentru cv,mi a dat sfaturi si m a incurajat.
Intre timp am neglijat putin relatia cu Deniz si m am apropiat mai mult de Rares, avand drumuri asemanatoare.

Bat la usa Elenei fiind deja intarziata si constienta ca ma va omorî...
-A cata mia oara e cand intarzii?
-Pana am gasit un taxi...Ma apar eu.
-Am vorbit cu Rares mai devreme, nu baga scuze ca stiu adevarul.
Rade ea de mine.
-E un tradator.
-Trebuia sa mi spui ca ai stat cu el pana dimineata si te lasam sa dormi mai mult.
-O, dar ce buna esti astazi. Esti ok? Te au lovit la cap?
-Haha...
Vrea sa mai zica ceva,dar telefonul o intrerupe.Raspunde imediat:
-Da, Deniz.
-Nu sunt aici. Soptesc si astept sa i spuna si lui.
-Da, e la mine.Ne pregatim pentru seara asta.
Imi dau ochii peste cap si incerc sa ma abtin pana termina.
-Ma gandeam sa apelez la Rares.Bine,stai.
Il pune pe speaker:
-Nu am planuri in seara asta.Vin sa te iau la 8,iubito.
Ii aud vocea si ma topesc din nou.L am refuzat de atatea ori la indemnul Elenei.Ea spune ca e mai bine sa stam departe unul de celalalt.Plus ca el are oarecum o relatie cu Rebecca...
Astazi era ziua lui Rares.Organiza o petrecere la el unde urmeaza sa "ma lansez".O sa fie o gramada de fotografi,iar eu trebuie sa apar doar la bratul lui Rares. Planul e pus la punct de Elena sau era...pana sa intervina Deniz.
Sunt curioasa cum o scoate la capat acum.O vad cum se incurca in vorbe,nestiind ce sa inventeze ca sa nu vina.
-Dar am vorbit deja cu Rares,reuseste sa spuna.
-Stii ce?Vin la voi, vorbim cand ajung,spune Deniz si ii inchide telefonul in nas.
-Si acum ce facem?ma intreaba.
-Tu sa mi spui.Tu il cunosti cel mai bine.
-E nebun.O sa te duci cu el si daca vrei, si daca nu vrei.O sa stea dupa tine toata seara si sa vezi atunci cariera.
-De ce nu i explicam?
-Nu o sa inteleaga.
Cadem pe ganduri amandoua.15 minute mai tarziu ne trezim cu problema la usa.
-Ignora l, poate pleaca,imi spune Elena inainte sa i deschida.
Intra cu un zambet imens pe fata si se apropie sa ma sarute,dar il resping intorcand capul.
-Elena,ne lasi singuri?
-Nu!ma opun eu.
-Nu plec nicaieri,ma sustine ea.
-A,nu pleci? Atunci plecam noi.
Ma prinde de mana trangandu ma spre usa.Incerc sa raman pe loc,dar forta lui e incredibila.Ma taraste dupa el pana in tocul usii,ma prind de clanta fara sa i dau drumul.
Reuseste cu greu sa ma miste.Cheama liftul. Eu ma asez in fund, fiind aproape sigura ca n are cum sa ma mai ia si de acolo.
Ma trezesc pe umerii lui,cu capul in jos implorandu l sa ma lase.Ma urca in masina cu forta si imi pune centura.Incerc sa evadez cat ocoleste el masina pentru a se aseza la volan,dar usile sunt inchise.
-Uite prostu' ce destept e,spun lovind bordul masinii.
-Iti pui centrura sau ti o pun eu.
-Nu mi o pun, am planuri cand se deschid usile.
-Ai de gand sa te arunci?
-La asta nu ma gandisem.
-Uite,mergem undeva,vorbim si daca nu ti place ce auzi ,cand ne intoarcem esti libera sa te arunci.Ok?
Am intors capul in partea opusa lui,iar el a invartit cheia in contact.
A bagat un stick.Voiam ca muzica sa acopere tacerea dintre noi. Eu o dadeam mai tare, el mai incet si eu iar mai tare pana cand se enerveaza si scoate stick ul, oprind si masina pe marginea drumului.
Eram undeva pe camp, in afara Bucurestiului. Pe langa noi trecea cate o masina din cand in cand.
Am incercat sa cobor,dar usile erau inchise.Ne aruncam unul altuia priviri pe ascuns fara sa spunem ceva.
Vad cum mana lui se ridica de pe genunchi si strabate drumul dintre noi.
Degetul lui aratator incepe sa se plimbe pe piciorul meu. Niciunul nu spunea nimic inca. O tacere apasatoare se lasa intre noi.
-Am doar o singura intrebare,spune dupa cateva minute.De ce ma eviti?De ce acum?De ce dintr odata nu mai vorbim?
-Sunt mai multe.
-Inceteza.Trateaza macar acum chestia asta cu seriozitate.Incearca, stiu ca ti cer imposibilul,dar incearca.
Ii evit privirea si intrebarile.
De ce il evit?Nici eu nu stiu.Asa mi a spus Elena, asa am facut. Si totusi,cine e Elena sa mi spuna mie ce sa fac si cu cine sa umblu?
-Nu te mai uita in gol si raspunde.De ce?se rasteste el la mine.
-Ăă...pai... ma balbaiam.
Ma ia pe nepregatite si ma saruta.
-Spune ce ai de spus.Spune ca n ai simtit nimic cand te am sarutat si eu in secunda doi te las.
Era foarte aproape de fata mea.Am lasat privirea in jos,uitandu ma atent la buzele lui.
-Nu simt nimic, n am simtit niciodata.
-Nu asa,imi spune el ridicandu mi barbia.
Incercam sa i evit ochii din ce in ce mai mult,dar era din ce in ce mai greu.
-Am primit un sfat de la o prietena.
Reusesc sa spun intr un final.
-Ce sfat?
-Ar trebui sa stam departe unul de celalalt.N o sa functionam niciodata impreuna.
Rade zgomotos.
-Asta ti a spus Elena?
Il priveam si nu intelegeam de ce rade.
-E plina de gelozie.Doamne, tu chiar ai ascultat o?adauga.Cand o sa inteleaga ca noi suntem doar prieteni?!
Incepeam sa leg lucrurile.Cu ce mi afecta mie Deniz viata de model?Oare Elena chiar era geloasa?
-Puiule,nu mai fii asa credula.Acum daca te opreste o necunoscuta pe strada si ti spune ca nu ne potrivim o crezi?Ce naiba...
-Am crezut ca suntem prietene.Am incercat sa o ascult si sa te evit.
-De ce n ai venit sa vorbesti cu mine despre asta?Macar sa mi spui de ce ma eviti.Mi am facut ca prostu' griji toata saptamana.
Nu stiam ce sa fac. Avea logica ce zicea el,incepeam sa l cred.
-Hai sa incercam iar, de la inceput.Doar noi doi.
Nu i raspundeam.
-La cat trebuie sa fim la Rares?
-Sa fiu,il corectez eu.
-Nu, sa fim.Te insotesc.
-Sunt partenera lui Rares,arunc eu bomba.
-Nu esti partenera nimanui.Mergi cu mine,fara alte comentarii.
-Nu pot.E complicat.
-E foarte simplu.
-Nu intelegi...
-Explica mi,spune el.
Ma gandesc daca sa i spun sau nu.
-Mergem undeva sa vorbim mai multe?
Dau aprobator din cap.Aud motorul masinii.Intram iar pe sosea.
Ajungem in port,acolo unde parintii lui detineau cateva iahturi.
Vorbeste cu cativa oameni,urcam pe unul dintre ele si stam pe punte vorbind pana tarziu.
Ii spun ce plan avea,iar el incearca sa ma inteleaga.
Era deja 9 .Elena ma suna disperata.
Dupa cateva apeluri respinse ma hotarasc sa i raspund.O anunt ca ajung in jumatate de ora ,apoi incerc sa l conving pe Deniz sa plecam.
-O sa fie plictisitor.Mai bine stam aici si vorbim toata noaptea,spune el.
-Trebuie sa merg.Ridica te!tip eu.

《Deniz》
|23:15|
-Marisa nu e gata?intreb vazand o doar pe Elena iesind din camera.
-Vine in 5 minute,are probleme cu pantofii.
-Suspansul ma omoara,tip eu sperand sa ma auda din cealalta camera.
-Esti gata sa te enervezi?ma intreaba Elena.
Marisa iese aranjandu si maieul.

-De ce sa ma enervez?Doamne,iubito, esti superba.
A zambit, apoi a facut o pirueta.Mi a fost de ajuns sa vad ca spatele ei e gol.
-Acum o iau razna.Ma duc spre ea,rasucind o .
-Nu ti place? ma intreaba neintelegand ce se intampla.
-Ai nevoie de o geaca.
Spun indreptandu ma spre cuier si punandu i o jacheta pe spate.
-Deniz, nu o sa poata sta imbracata cu asta toata seara,intervine Elena.
-Arati incredibil,dar trebuie sa te schimbi.
-De ce?ma intreaba ea ingrijorata.
-Nu intelege gresit.Esti ...uau,picioarele tale sunt...esti superba,dar pantalonii sunt prea scurti ,nici nu se pot numi pantaloni. De cand se vinde asa ceva,o bucata de material...si maieului ii lipseste spatele.
Mi a zambit.
-Clar,voi traiti sa va torturati unul pe altul. Rade Elena.
-N ai ceva mai lung?intreb incercand sa o fac sa nu plece asa.Nu vreau sa te superi,dar nu poti merge acolo imbracata asa.O sa ajung sa ma bat cu cineva in primele 10 minute...
S a ridicat putin pe varfuri si m a sarutat.
-Am incredere in tine.
-Noaptea asta o sa fie naspa,mormai eu.
Ea se apropie de urechea mea si mi sopteste.
-Doar gandeste te cat de usor va fi sa le scoti mai tarziu.
-Toti de acolo se vor gandi .Asta e problema.
-Tu esti singurul care va afla.
Nu i am raspuns.
-Chiar vrei sa ma schimb?ma intreaba vazandu ma suparat.
Stau putin pe ganduri,apoi raspund nu foarte sigur pe ce spun:
-O sa fii in centrul atentie indiferent de ce porti,trebuie sa ma obisnuiesc cu asta.
-Bravo!intervine Elena.Deja am intarziat,gelosule,hai!
●
●
●