Interzis

#9

|23:40|
《Marisa》
Planul mergea bine. Eram la bratul lui Rares, in centrul atentiei. Primul pas spre cariera mea de model era facut.
Il vedeam pe Deniz cum imi urmarea fiecare miscare si ii aruncam cate un zambet subtil. Era foarte haios. Asteptam sa se termine spectacolul asta si sa merg la el, dar era doar inceputul...
-Esti ok?ma intreaba Rares vazandu ma pierduta printre ganduri.
-Ăă... am nevoie de putin aer.
Rares imi face semn spre gradina.Plec urmata de el.Ne asezam pe banca din apropierea casei.
-Hai povesteste mi.
-Deniz...
-Nici nu ma asteptam la altceva, rade el.Ce s a mai intamplat?
-Sunt aici cu tine si voiam sa fiu cu el... Nu intelege gresit, esti un baiat extraordinar si daca nu era el cu siguranta toate incercarile astea nu erau in zadar.
Vreau sa mi continui ideea, dar ma intrerup buzele lui care se lipesc din senin de ale mele.
Intrerupem repede sarutul cand auzim niste voci cunoscute.Elena se apropie fredonand niste versuri dintr o melodie.
-Sunteti ok?
-Noi da, tu nu prea pari ok, ii raspunde Rares vazand ca e ametita de aburii alcoolului.Hai sa te duc de aici, sa nu te vada cineva asa.
Adauga si se ridica apucand o de talie.
-Stai, inainte am un mesaj pentru Marisa.
-N ai nimic pentru Marisa, esti beata, taci.
-Spune!ii zic cu o voce calma.
-Te cauta Deniz
-O sa l sun acum. Rares,ai grija de ea, te rog.
Da din cap aprobator, apoi se indeparteaza.
Incerc sa l sun pe Deniz, dar nu raspunde. Probabil era prea multa galagie si nu auzea telefonul.
Ii dau un mesaj:
"Unde esti?"
Astept cateva minute, ma plimb de colo colo, il caut cu privirea prin multime....
Doua maini reci imi cuprind talia.
Ma intorc zambind.
-Esti sincer.
-De ce zici asta? ma intreaba el neintelegand.
-Ai mainile foarte reci.
-Sunt foarte sincer cand iti spun ca m am indragostit de tine.
Il sarut rapid.
-Sa mergem,ii zic tragandu l dupa mine.
-Unde?
-Mm, sa ti arat cat de usor se da jos maieul asta.
Tace si ma urmeaza.

|00:30|
Mi-am lipit buzele de ale lui.M a luat pe sus si a inchis usa camerei cu cheia.
M-a sarutat violent pe gura,muscadu-mi buza si m a lasat in jos pe spate in pat tragandu mi pantalonii scurti.A inceput sa si plimbe mainile pe coapsele mele atent.
Eu incercam sa i desfac blugii fara sa intrerup sarutul.Isi aseaza mana in josul spinarii dupa care o cobora oprindu se aproape de fundul meu. Aveam impresia ca tot ce se intampla e un vis, ca nu e nimic real.
In tot acest timp inima imi bate cu putere.Camasa lui zboara repede intr un colt al camerei, langa pantalonii si maieul meu.
In secunda urmatoare dam frau liber sentimentelor, intre noi ramanand doar piele...
Corpul lui purta un razboi cu al meu.Gurile noastre se certau care pe care sa o domine.Castiga incet, incet razboiul si incepe sa conduca noaptea asta.
|Doua ore mai tarziu|
Imi caut telefonul pe podea, nu l gasesc. Ma ridic din pat, ma imbrac in camasa lui Deniz si ravasesc camera in cautarea lui.
-Nu te mai holba, ii spun lui Deniz care se intinde multumit ca acum are loc in pat.
Inaintez spre pat, uitand de telefon si urcandu ma incet peste el.Il sarut, iar el imi raspunde, lungind sarutul pana raman fara aer.
-Cobor. Am lipsit destul.
-Ramai.Chiar vrei sa te intorci printre dobitocii de jos?
-Sunt sigura ca Rares m a cautat.Ne vedem dupa.
Ma ridic.
-Si ai de gand sa cobori asa?
-Da, rad eu. Sa te vad cum cobori tu.
-Cu tine de mana.
-Nicio sansa.
Dupa ultimele cuvinte dau cu ochii fara sa vreau de telefonul meu.Aprind ecranul, aveam o gramada de mesaje si apeluri de la Rares.Ma imbrac in graba si ies pe usa camerei fara sa i mai zic nimic lui Deniz, uitand parca de el, in mintea mea fiind doar Rares acum.
In vad pe scaun, cu un pahar de tarie in mana, privind in gol.
-Iarta ma, am dat o in bara, te am lasat singur.Ii spun cand ajung in dreptul lui.
-Mi am facut griji.
Nu ma priveste.Se uita la pahar pe care l misca din incheietura mainii.
-Peste doua zile plec in State.Hai cu mine, sa vezi ca ti e mai bine fara el.Ma duc pentru un casting, sigur se gaseste ceva si pentru tine.Ce zici?

《Deniz》
Dupa plecarea Marisei ii dau un mesaj Elenei s o anunt ca am castigat pariul.Chiar mai repede decat stabilisem.
"A pus botu' .I am tras o."
"Serios?Nu te cred."
Nu i mai raspund.Primesc in scurt timp alt mesaj.
"Vino la mine, mi e foarte rau."
"Iar ai baut?"
"Din nou."
"O sa vin, oricum am terminat aici."
Cobor scarile si o vad pe Marisa vorbind cu Rares.Incerc sa plec indiferent, dar parca exista totusi o urma de gelozie. Ma intorc si ma duc la ei.
-Eu plec, vii cu mine?
Rares se baga imediat peste mine si raspunde in locul ei:
-Mai ramane.O duc eu, stai linistit.
Ma uit la ea si astept sa se opuna, dar n o face.
-Hai, Marisa, s a terminat petrecerea. Mergem acasa, ma rastesc enervat de atitudinea ei si de faptul ca ma facuse sa par fraier in fata lui Rares.O apuc de brat si o trag de pe scaun.
In continuare se opune:
-Deniz, vorbeam ceva important.Chiar nu poti sa te abtii?
-Ce vorbeati? Sunt curios, ce e atat de important?tip si mai tare.
-O sa plec pentru cateva zile in Anglia si Marisa o sa ma insoteasca.
-In calitate de ce, ma rog?ma aprind eu.
-De prietena, intervine Marisa.
-Serios? Chiar ai de gand sa mergi cu asta?
-Da.
-De ce?Care e scopul? Vrei sa ti o tragi si cu el sa vezi care e mai bun?
-Deniz, te rog, vorbeste mai incet.
-De ce sa vorbesc mai incet? Ti e rusine?Bine ca suntem doar doi, e alegerea mai usoara.
-Inceteaza!se rasteste Rares.
Marisa imi ia fata in palme si se uita fix in ochii mei:
-De ce simti nevoia sa afle toata lumea ca m am culcat cu tine?
-Hai sa te duc acasa.
-Nu. Ti am pus o intrebare, raspunde.
-Si eu ti am zis ca nu pleci nicaieri cu asta, hai acasa.
-Nu.
Nervii mei au ajuns la limita. O trag cu putere de brat, dar Rares intervine.
Ma uit fix in ochii ei si o intreb iar daca merge cu mine.
-Ti am zis ca mai raman.
Ii arunc o privire fulgeratoare si plec impingand oamenii care mi stau in cale.

3 si 15. Ajung intr o benzinarie de unde imi iau o sticla de jack sa mi potolesc nervii. Conduc spre Elena, luand din cand in cand cate o gura din sticla.
4 fix. Intru in scara ei de bloc.Urc la ea.Si tabarasc in casa pe 7 carari.
-Mirosi a bautura.Ai condus beat?
-Poate.
-Eu te chem sa ai grija de mine si tu vii beat?
-O sa am grija de tine in alt fel.Dezbraca te, am castigat pariul.
Un zambet ii apare pe fata. Isi trage tricoul peste cap, iar eu ma apropii de ea si o ridic.Trantesc toate cartile de pe masa din living si o pun cu fundul direct pe ea. O dezbrac repede de ce a mai ramas pe ea si o vad nerabdatoare asa ca nu mai astept.
Tot circul asta continua pana dimineata.Ne mutam dintr o camera in alta.
De cand astept eu asta, am reusit sa i o trag in fiecare colt al apartamentului.

Ma trezeste telefonul care vibreaza de cateva ori langa capul meu.Raspund fara sa ma uit cine suna:
-Da?
-Deniz,imi pare rau pentru noaptea trecuta. Am exagerat, trebuia sa merg cu tine.
Ii inchid telefonul in nas , si nu pentru ca eram suparat pe ea...pentru ca simteam vinovat. Ea isi calcase pe orgoliu si ma sunase. Trecuse peste tot ce i facuse si spusesem aseara si eu in tot timpul asta, cat ea s a gandit la mine, eu ma culcasem cu Elena.
Ma ridic si ma imbrac repede si in liniste.Ies pe usa grabit ca nu cumva sa se trezeasca Elena.
In urmatoare 2 ore ma plimb ca nebunu' prin oras gandindu ma la ce as putea sa i spun si cum as putea sa dau ochii cu Marisa.
Decid sa i dau un mesaj, nu eram in stare acum sa vorbesc cu ea la telefon. Sa i aud vocea si s o mint.
Si incep sa scriu si sterg si iar scriu si nu mi gasesc cuvintele.
"Meriti pe cineva care sa te faca sa uiti cum e sa fii o persoana trista.Persoana aia nu sunt eu."
                                    •TRIMIS•
Ore in sir am asteptat sa mi raspunda, sa mi dea macar un semn ca l a vazut,dar nimic...

|Doua zile mai tarziu|
《Marisa》
Am terminat bagajul. Dupa circul facut de Deniz voiam sa raman, sa nu mai plec. Am incercat sa dau de el, sa rezolvam totul. Am sunat ca disperata dimineata urmatoare si dupa nu stiu cate incercari mi a raspuns. Mi a raspuns si mi a inchis telefonul in nas cand m a auzit, apoi...apoi am primit un mesaj in care imi spunea ca nu e persoana potrivita pentru mine.
De ce nu m a lasat pe mine sa decid asta?
Acum plec, il astept pe Rares sa vina sa ma ia. O sa plecam la aeroport si sper sa mi las toate gandurile legate de Deniz acolo.
-Marisa,vino jos!o aud pe mama tipand.
Probabil ajunsese Rares.Cobor tragand dupa mine un troler imens.
-Unde e Rares?o intreb dupa ce vad ca lipseste din peisaj.
-Nu a ajuns inca.
-De ce m ai chemat atunci?
-Te asteapta un domn la usa.
Alerg sa vad despre ce vorbeste.Un curier cu un buchet mare de trandafiri albi care blocau intrarea in curte.
-Domnisoara Marisa?
-Da.
-Pentru dumneavostra.
Imi intinde buchetul.
-De la cine?
-Asta nu mai e treaba mea.
-Multumesc, incerc sa scap repede de el cand vad un biletel intre flori.
"Uita ce am zis acum doua zile. Fa ti curaj si vezi ce dracu e cu mine.Deschide ma.
                            Drum bun, iubito!"
Incep sa zambesc involuntar chiar daca stiu ca e un dobitoc si trebuie sa l uit pentru ce a facut din mine...
●
●
●